1Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
2Un slujitor înțelept e mai presus decât un fiu aducător de rușine; acela va împărți moștenirea eu frații.
3în topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.
4Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.
5Cel ce își bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6Cununa bătrânilor sunt nepoții, iar mărirea fiilor sunt părinții lor.
7Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.
8Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.
9Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
10Certarea înrâurește mai adânc pe omul înțelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11Omul rău ațâță răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.
12Mai degrabă să întâlnești o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
13Cel ce răsplătește cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.
14Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte!
15Cel care achită pe cel vinovat și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
16Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înțelepciune, dar nu are pricepere.
17Prietenul iubește în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
18Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaș pentru aproapele lui.
19Cine iubește certurile iubește păcatul; cel ce ridică glasul își iubește ruina.
20Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea și cel ce are o limbă șireată dă peste necaz.
21Cel ce dă naștere unui nebun va avea o mare supărare și părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.
22O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.
23Nelegiuitul primește daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptății.
24Omul priceput are înaintea ochilor lui înțelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.
25Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui și amărăciune pentru maica lui.
26Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândești pe cei nevinovați din pricină că umblă drept.
27Cel ce își stăpânește cuvintele sale are știință și cel ce își ține cumpătul este un om priceput.
28Chiar și nebunul, când tace, trece drept înțelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.