1Oare înțelepciunea nu strigă ea și priceperea nu-și ridică glasul său?
2Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
3Pe lângă porți, în împrejurimile cetății, la intrarea porților, strigă tare:
4"Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu și glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
5Voi, cei simpli, învățați cumințenia și voi, cei nebuni, înțelepțiți-vă!
6Ascultați, căci voi spune lucruri mărețe și buzele mele se deschid pentru a înălța ceea ce este drept;
7Căci gura mea grăiește adevărul și buzele mele se dezgustă de fărădelege.
8Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit și fără rost;
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au aflat știința.
10Luați învățătura mea mai degrabă decât argintul și știința mai mult decât aurul cel mai curat,
11Căci înțelepciunea este mai bună decât pietrele prețioase și nici lucrurile cele mai prețioase nu au valoarea ei.
12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea și stăpânesc știința și buna-chibzuială.
13Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu.
14Al meu este sfatul și buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine împărățesc împărații și principii rânduiesc dreptatea.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai-marii sunt judecătorii pământului.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută mă găsesc.
18Cu mine este bogăția și mărirea, averea vrednică de cinste și dreptatea.
19Rodul meu e mai bun decât aurul și decât aurul cel mai curat, și ceea ce vine de la mine este mai de preț decât argintul lămurit.
20Merg pe calea dreptății, în mijlocul căilor judecății drepte,
21Ca să dau celor ce mă iubesc bogății și să le umplu cămările lor.
22Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.
23Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.
24Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
25Înainte de a fi fost întemeiați munții și înaintea văilor eu am luat ființă.
26Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,
27Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste fața adâncului,
28Când a întărit norii sus și izvoarele adâncului curgeau din belșug,
29Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste țărmuri și când El a așezat temeliile pământului,
30Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi și desfătându-mă fără încetare în fața Lui;
31Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui și găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.
32Și acum, fiilor, ascultați-mă! Fericiți sunt cei ce păzesc căile mele!
33Ascultați învățătura, ca să ajungeți înțelepți, și nu o lepădați.
34Fericit este omul care ascultă de mine și veghează în fiecare zi la porțile mele și cel ce străjuiește lângă pragul casei mele!
35Cel ce mă află, a aflat viața și dobândește har de la Domnul;
36Iar cel ce păcătuiește împotriva mea își păgubește viața lui. Toți cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea".