1În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.
2Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.
3Înfățișează Domnului lucrările tale și gândurile tale vor izbuti.
4Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu țelul său, la fel și pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
5Toată inima semeață este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
6Prin iubire și credință se ispășește păcatul și prin frica de Dumnezeu te ferești de rele.
7Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar și pe vrăjmașii lui îi silește la pace.
8Mai degrabă puțin și cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.
9Inima omului gândește la calea lui, dar numai Domnul poartă pașii lui.
10Hotărâri dumnezeiești sunt pe buzele împăratului; la darea hotărârii să nu se înșele gura lui!
11Cântarul și cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutățile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate se întărește tronul.
13Buzele grăitoare de dreptate sunt plăcute regilor și iubesc pe cel ce spune drept.
14Întărâtarea regelui este ca vestitorii morții, dar omul înțelept o domolește.
15Seninătatea feței regelui dă viață și bunăvoința lui este ca un nor de ploaie de primăvară.
16Dobândirea înțelepciunii este mai bună decât aurul, iar câștigarea priceperii este mai de preț decât argintul.
17Calea celor drepți este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui își păzește sufletul său.
18Înaintea prăbușirii merge trufia și semeția înaintea căderii.
19Mai bine să fii smerit cu cei smeriți decât să împarți prada cu cei mândri.
20Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.
21Cel ce este înțelept se cheamă priceput; dulceața cuvintelor de pe buzele lui înmulțește știința.
22Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia.
23Inima celui înțelept dă înțelepciune gurii lui și pe buzele sale sporește știința.
24Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.
25Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morții.
26Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl silește.
27Omul viclean pregătește nenorocirea și pe buzele lui este ca un foc arzător.
28Omul cu gând rău ațâță ceartă și defăimătorul desparte pe prieteni.
29Omul asupritor amăgește pe prietenul său și îl îndreaptă pe un drum care nu este bun.
30Cel care închide din ochi urzește viclenii; cine își mușcă buzele a și săvârșit răul.
31Bătrânețea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioșiei.
32Cel încet la mânie e mai de preț decât un viteaz, iar cel ce își stăpânește duhul este mai prețuit decât cuceritorul unei cetăți.
33Se aruncă sorții în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.