1Precum este zăpada în timpul verii și ploaia la seceriș, așa nu-i place celui nebun cinstea.
2Precum vrabia zboară și rândunica se înalță în văzduh, tot așa blestemul fără pricină nu nimerește.
3Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
4Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni și tu cu el.
5Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept în ochii lui.
6Cel ce încredințează solia în mâna celui nebun își taie picioarele și bea nedreptate.
7Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot așa nici cei nebuni de cuvintele cele înțelepte.
8Ca și când pui o piatră în praștie, așa este cel ce dă cinste unui nebun.
9Precum un ghimpe intră în mâna unui bețiv, tot așa sunt cuvintele înțelepte în gura celor păcătoși.
10Ca un arcaș care rănește pe toți, așa este cel ce se pune chezaș pentru cel nebun și pentru cei ce trec pe cale.
11Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, așa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
12Dacă vezi un om care se crede înțelept în ochii lui, să nădăjduiești mai mult de la un nebun decât de la el.
13Leneșul zice: "Pe drum trece un leu, un leu pe ulițe!"
14Precum ușa se sucește în țâțână, tot așa și leneșul în patul lui.
15Leneșul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.
16Leneșul se crede înțelept în ochii lui, mai mult decât șapte sfetnici înțelepți.
17Ca cel ce prinde un câine de urechi, așa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.
18Ca unul care aruncă săgeți arzătoare, lănci, săgeți și moarte,
19Așa e omul care înșală pe prietenul său și zice: "Da, am glumit!"
20Când nu mai sunt lemne se stinge focul și dacă nu mai este nici un defăimător se potolește cearta.
21Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreț pentru a ațâța cearta.
22Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.
23Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, așa sunt buzele mieroase și o inimă rea.
24Cu buzele sale se preface cel ce urăște, iar înlăuntrul lui nutrește înșelăciune;
25Când își schimbă glasul, să nu-l crezi, căci șapte urâciuni sunt în inima lui.
26Cineva poate să-și ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe față.
27Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea și cel ce rostogolește o piatră se prăvălește (tot) peste el.
28Limba mincinoasă urăște adevărul și gura lingușitorilor pricinuiește prăbușirea.