1Femeile înțelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
2Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl disprețuiește.
3În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înțelepți îi păzesc.
4Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5Martorul care grăiește adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6Batjocoritorul caută înțelepciunea și nu o găsește, iar pentru cel priceput știința este ușoară.
7Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu știi că nu este nici o știință pe buzele lui.
8Înțelepciunea omului chibzuit este de a-și înțelege calea lui; iar nebunia celor neînțelepți este înșelăciune.
9Nebunul își bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepți este bună înțelegere.
10Inima cunoaște amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărți bucuriile ei.
11Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepți va înflori.
12Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârșitul lor sunt căile morții.
13Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârșește prin plângere.
14Nelegiuitul se va sătura de căile sale și omul bun de roadele sale.
15Omul simplu crede toate vorbele; omul înțelept veghează pașii săi.
16Înțeleptul se teme și se ferește de rău, iar cel fără de minte își iese din fire și se simte la adăpost.
17Cel iute la mânie săvârșește nebunii, iar cel cumpănit se stăpânește.
18Cei nepricepuți au parte de nebunie, pe când cei înțelepți sunt încununați cu știință.
19Cei răi se pleacă înaintea celor buni și cei nelegiuiți stau la porțile celor drepți.
20Săracul este disprețuit chiar și de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
21Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârșește un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
22Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire și de adevăr.
23Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
24Bogăția este o cunună pentru cei înțelepți; iar coroana color nebuni este nebunia.
25Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
26Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
27Frica de Dumnezeu este un izvor de viață, ca să putem scăpa de cursele morții.
28Strălucirea unui rege se sprijină pe mulțimea poporului, iar lipsa de supuși este pieirea prințului.
29Cel încet la mânie este bogat în înțelepciune, iar cel ce se mânie degrabă își dă pe față nebunia.
30O inimă fără patimă este viața trupului, pe când pornirea pătimașă este ca un cariu în oase.
31Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinstește.
32Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găsește scăpare în neprihănirea lui.
33Înțelepciunea sălășluiește în inima celui înțelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
34Dreptatea înalță un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
35Bunăvoința regelui este pentru sluga înțeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face rușine.