1Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns și a zis:
2"Este oare cinstit pentru înțelept să răspundă cu cuvinte ușuratice și să-și umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit?
3I se cuvine lui să judece cu vorbe seci și prin cuvântări care n-au nici o noimă?
4Tu mergi atât de departe, încât desființezi cucernicia și nesocotești rugăciunea înaintea lui Dumnezeu.
5Nelegiuirea ta insuflă gura ta și tu împrumuți vorbirea ta de la cei vicleni.
6Chiar gura ta te osândește și nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
7Nu cumva ești tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munții?
8Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu și te-ai făcut tu stăpân pe toată înțelepciunea?
9Ce știi tu pe care să nu-l știm și noi? Ce pricepi tu și noi nu pricepem?
10Printre noi se află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât tatăl tău.
11Ți se pare puțin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu și cuvintele spuse cu blândețe?
12De ce te lași târât de inima ta și de ce privești așa trufaș cu ochii tăi?
13De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta și dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări?
14Ce este omul ca să se creadă curat, și cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit?
15Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinții Săi și dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi,
16Cu atât mai puțin o făptură urâcioasă și stricată cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
17Vreau să-ți dau o învățătură, ascultă-mă; și ceea ce am văzut vreau să-ți aduc la cunoștință;
18Ceea ce înțelepții au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinții lor,
19Atunci când tara le-a fost dată numai lor și nici un străin nu se așezase încă printre ei.
20Nelegiuitul se chinuiește în toate zilele vieții sale și de-a lungul anilor hărăziți celui tiran.
21Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un ucigaș se năpustește asupra lui.
22El nu mai nădăjduiește să mai iasă din întuneric și își simte capul mereu sub sabie.
23Se și vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă știe că prăpădul lui este fără întârziere.
24Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul și tulburarea îl strâng la mijloc și se aruncă asupra-i gata de împresurare,
25Fiindcă a îndrăznit să-și îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu și să facă pe viteazul față de Cel Atotputernic;
26Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins și la adăpostul scuturilor sale groase și rotunde.
27Chipul lui i se ascundea în grăsime și osânza stătea grea pe coapsele lui,
28Și sălășluia în cetăți pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă amenințau să se prăbușească.
29Nu va aduna bogăție și ce are nu va ține mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ.
30Nu va mai putea să iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale și vijelia va mătura florile lui;
31Să nu se creadă în minciună, fiindcă știm că e deșertăciune.
32Vrejul său se va ofili mai înainte de vreme și mlădița sa nu va da muguri verzi.
33Ca vița mănată, va lăsa să cadă rodul său și la fel ca măslinul va împrăștia florile sale.
34Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă și focul mistuie corturile cu bogății de jaf.
35Ei zămislesc răutatea și nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospește înșelăciunea".