1Atunci Iov a răspuns și a zis:
2"Știu bine că așa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.
4A Lui este înțelepciunea și atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă și să rămână teafăr?
5El mișcă munții din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
6El zguduie pământul din temelia lui, așa încât stâlpii lui se clatină.
7El poruncește soarelui și soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
8El singur este Cel ce întinde cerurile și umblă pe valurile mării.
9El a zidit Carul mare, Ralița, Pleiadele și cămările stelelor de miazăzi.
10El a făcut lucruri mari și nepătrunse și minuni fără de număr.
11Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, și dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.
12Dacă ia și ridică, cine va putea să-L oprească și cine-I va zice: Ce ai făcut?
13Dumnezeu nu-și înfrânează mânia Sa și sub El se încovoaie toți slujitorii mândriei.
14Și eu atunci cum o să-I răspund și ce cuvinte o să aleg?
15Chiar dacă aș avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.
16Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aș putea să cred că ascultă glasul meu,
17Căci El mă sfărâmă ca sub furtună și înmulțește fără cuvânt rănile mele.
18El nu-mi dă răgaz să răsuflu și mă adapă cu amărăciune.
19Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?
20Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi și dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
21Sunt oare desăvârșit? Eu singur nu mă cunosc pe mine și viața mea o disprețuiesc.
22Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel viclean.
23Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?
24Dacă o țară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă fața judecătorilor Săi. Și dacă nu El, cine atunci?
25Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de vești și au fugit fără să vadă fericirea.
26S-au strecurat ca niște bărci de papură, ca un vultur care se năpustește asupra prăzii sale.
27Dacă zic: Vreau să-mi uit suferința, să-mi schimb înfățișarea și să fiu voios,
28Sunt năpădit de teama chinurilor mele, știind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.
29Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic?
30Dacă m-aș spăla cu zăpadă și mi-aș curăți mâinile cu leșie,
31Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât și veșmintele mele s-ar scârbi de mine.
32Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă și ca să mergem împreună la judecată.
33Între noi nu se află un al treilea care să-și pună mâna peste noi amândoi
34Și care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, așa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure;
35Atunci aș vorbi și nu m-aș mai teme de El. Dar nu este așa și eu sunt singur cu mine însumi.