1Știi tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
2Numeri tu lunile sarcinii lor și știi tu când le vine ceasul să nască?
3Ele îngenunchiază, fată puii și scapă de durerile lor,
4Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc și nu se mai întorc spre mamele lor.
5Cine a lăsat slobod asinul sălbatic și l-a dezlegat de la iesle?
6I-am dat pustiul ca să-l locuiască și pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
7El își bate joc de zarva orașelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân;
8El străbate munții, locul său de pășune, și umblă după orișice verdeață.
9Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă și să petreacă noaptea lingă ieslele tale?
10Poți tu să-l legi cu funia de gât și să tragă grapa după tine, peste arătură?
11Poți să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, și să-i lași în grijă munca ta?
12Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ți aducă roadele la aria ta?
13Aripile struțului sunt negrăit de agere; struțul are pene preafrumoase ți mândru penaj.
14Când își lasă ouăle pe pământ și le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul și că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16Struțul e hain cu puii săi, ca și cum n-ar fi ai lui, și nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere și pătrundere.
18Când se scoală însă și pornește, face de ocară și pe cal și pe călăreț.
19Tu ești cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20Tu l-ai învățat să sară ușor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
21El bate pământul cu copita și mândru de puterea lui pornește spre taberele înarmate;
22El își bate joc de primejdie și n-are nici o teamă și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23La oblânc îi sună tolba cu săgeți; fulgere aruncă sulița și lancea.
24De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul și, când a sunat trâmbița, nu mai are astâmpăr.
25La chemarea trâmbiței, pare că zice: Haide! Și de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor și strigătele războinice.
26Oare, prin deșteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene șoimul și își întinde aripile ca niște seceri, spre miazăzi?
27Nu cumva vulturul se ridică în înălțime din porunca ta și își așază cuibul pe vârfuri neajunse?
28El își face sălașul în stânci și acolo petrece noaptea - pe un vârf de stâncă și pe vreo înălțime prăpăstioasă.
29Acolo el stă și își pândește prada; ochii săi străpung depărtările,
30Puii săi beau sângele prăzii și unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii".