1Atunci Bildad din Șuah a răspuns și a zis:
2"Până când vei tot vorbi astfel de lucruri și cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia?
3Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea?
4Dacă feciorii tăi au păcătuit față de El, El i-a lăsat să se prăbușească sub povara nelegiuirii lor.
5Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic,
6Dacă ești nevinovat și fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta și va clădi la loc casa dreptății tale
7Și starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă.
8Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră și ia aminte la cele trăite și pățite de părinți.
9Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10Ei îți vor da învățătură, ei îți vor grăi și din inima lor îți vor cuvânta unele ca acestea:
11Oare papura crește fără baltă și rogozul fără umezeală?
12Pe când încă este în floare și nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană.
13Tot așa se întâmplă cu toți aceia care uită pe Dumnezeu și așa se veștejește nădejdea celui nelegiuit.
14Încrederea lui e spulberată și bizuința lui este o pânză de păianjen.
15Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ține; se agață de ea, dar casa se prăvale.
16Stă plin de suc în fața soarelui și în grădina unde este își întinde vlăstarii;
17Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele și se înfig în adâncul stâncilor.
18Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduiește: Nu te-am văzut niciodată!
19Iată-l acum putred, pe cărare, și din pământ răsar alți vlăstari.
20Dumnezeu nu disprețuiește pe cel desăvârșit și nu ia de mână pe răufăcători.
21Gura ta va fi plină încă o dată de râsete și buzele tale de veselie.
22Cei ce te urăsc se vor înveșmânta în rușine și cortul celor răi va pieri!"