1Atunci Elifaz din Teman a deschis gura și a zis:
2"Să-ți vorbim ori să nu-ți vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-și înăbușe cuvintele?
3Iată, tu dădeai învățătură multora și întăreai multe mâini slăbite.
4Cuvintele tale au ținut în sus pe cei ce erau să cadă și tu ai întărit genunchii care se clătinau.
5Acum când ți-a venit și ție rândul, ești la strâmtorare și ți-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
6Frica ta de Dumnezeu nu-ți dă încredere și desăvârșirea căilor tale nu-ți dă nădejde?
7Ia adu-ți aminte, care nevinovat s-a prăpădit și unde le-a pierit urma celor drepți în fala lui Dumnezeu?
8După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea și seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
9La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
10Răcnetul leului și glasul leopardului, precum și dinții puilor de lei se sfărâmă.
11Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca și puii leoaicei se risipesc.
12O șoaptă a răzbit până la mine și urechea mea a prins ceva din ea.
13În spaimele care vin din nălucirile nopții, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
14Cutremur m-a apucat și fiori mi-au scuturat toate oasele.
15Atunci un duh a trecut prin fața mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
16A stat drept în picioare, dar n-am știut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, și aud o voce ușoară care zice:
17"Un om poate să fie drept în fața lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi și dacă găsește vină chiar îngerilor Săi,
19Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuințe de lut, a căror obârșie este în țărână și pe care îi strivește ca pe o molie.
20De dimineață până seara sunt zdrobiți, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
21Mor, dar nu mor de prea multă înțelepciune".