1Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele și ia aminte la toate cuvintele mele.
2Iată că am deschis gura mea și limba mea grăiește.
3Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învățătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
4Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieții mele.
5Dacă poți, răspunde-mi, apără-ți pricina înaintea mea, fii tare!
6Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine și eu ca și tine am fost frământat din lut,
7De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta.
8Tu ai spus în auzul meu și eu am auzit rostul vorbelor tale spunând așa:
9"Eu sunt curat și fără nici o vină, eu sunt fără prihană și n-am nici o greșeală;
10Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea și mă socotește ca un vrăjmaș al Lui.
11El pune picioarele mele în butuci și pândește toți pașii mei!"
12Dar aici îți voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul.
13De ce grăiești împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face?
14Vezi că Dumnezeu vorbește când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
15Și anume, El vorbește în vis, în vedeniile nopții, atunci când somnul se lasă peste oameni și când ei dorm în așternutul lor.
16Atunci El dă înștiințări oamenilor și-i cutremură cu arătările Sale.
17Ca să întoarcă pe om de la cele rele și să-l ferească de mândrie
18Ca să-i ferească sufletul de prăpastie și viața lui de calea mormântului;
19De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui și oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
20Pofta lui este dezgustată de mâncare și inima lui nu mai poftește nici cele mai bune bucate.
21Carnea după el se prăpădește și piere și oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele.
22Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie și viața lui spre împărăția morților.
23Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei,
24Dumnezeu Se milostivește de el și zice îngerului: "Izbăvește-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui prețul de răscumpărare!"
25Atunci trupul lui înflorește ca în tinerețe și el vine înapoi la zilele de la începutul vieții sale.
26El se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi arată bunătatea Sa și-i îngăduie să vadă fața Sa cu mare bucurie și astfel îi dă omului iertarea Sa.
27Atunci omul privește peste semenii săi și zice: "Păcătuisem și călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele.
28Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morții și ochii mei văd încă lumina".
29Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul,
30Ca să-i scoată sufletul din pieire și ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci și eu voi vorbi!
32Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbește, căci dorința mea este să-ți dau dreptate.
33Iar dacă nu, ascultă la mine: ține-ți gura și te voi învăța care este înțelepciunea".