1Atunci Iov a răspuns și a grăit:
2"O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
5Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț?
6Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului?
7Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept,
9Și să primească să mă sfărâme și să-și întindă mâna și să mă nimicească!
10Dar va fi încă o mângâiere pentru mine și voi tresălta, deși împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea?
12Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
13Aș putea găsi vreun sprijin în mine și tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14Celui ce este în suferință i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15Frații mei s-au arătat înșelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
16Erau acoperite de ghiață, zăpada stătea grămadă peste ele;
17Dar cum se topește zăpada, ele și seacă și, cum se încălzește, ele se usucă pe loc.
18Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu și se rătăcesc.
19Caravanele din Tema așteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20Și sunt uimiți că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiți.
21Așa ați fost și voi acum pentru mine: Vă scutură spaima și vă este frică!
22Nu cumva v-am zis: Dați-mi de pomană și împărțiți din averile voastre pentru mine?
23Sau scăpați-mă din mâna unui dușman sau răscumpărați-mă din mâna tiranilor?
24Fiți învățătorii mei și eu voi tăcea; lămuriți-mă unde este păcatul meu!
25Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletești! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26Cugetați voi să faceți judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!
27Voi năpăstuiți pe orfan, voi împovărați pe prietenul vostru.
28Și acum întrebați și vă întoarceți către mine și în fața voastră nu voi spune minciună!
29Cercetați din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetați din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30Este oare vreo strâmbătate pe limba mea și cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău și ce este amar?