1Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, și i-a zis:
2"Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înțelepciune?
3Încinge-ți deci coapsele ca un viteaz și Eu te voi întreba și tu Îmi vei da lămuriri!
4Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă știi să spui.
5Știi tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanțul de măsurat?
6În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
7Atunci când stelele dimineții cântau laolaltă și toți îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
8Cine a închis marea cu porți, când ea ieșea năvalnică, din sânul firii,
9Și când i-am dat ca veșmânt negura și norii drept scutece,
10Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu și i-am pus porți și zăvoare
11Și am zis: Până aici vei veni și mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
12Ai poruncit tu dimineții, vreodată în viața ta, și i-ai arătat aurorei care este locul ei,
13Ca să apuce pământul de colțuri și să scuture pe nelegiuiți de pe pământ?
14În revărsatul zorilor, pământul se face roșu ca roșiile peceți și ia culori ca de veșmânt.
15Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) și brațul ridicat este frânt.
16Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
17Ți s-au arătat oare porțile morții și porțile umbrei le-ai văzut?
18Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, știi toate acestea?
19Care drum duce la palatul luminii și care este locul întunericului,
20Ca să știi să-l călăuzești în cuprinsul lui și să poți să nimerești potecile care duc la el acasă?
21Tu știi bine, căci atunci erai născut și numărul zilelor tale e foarte mare.
22Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23Pe care le țin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie și de război?
24Unde se risipesc aburii și se răspândește pe pământ vântul de la răsărit?
25Cine a săpat albie puhoaielor cerului și cine a croit drum bubuitului tunetului,
26Ca să plouă pe un pământ nelocuit și pe o pustietate unde nu se află ființă omenească
27Și să adape ținuturile sterpe și uscate și să scoată pajiște de iarbă din întinderea pleșuvă?
28Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă?
29Din sânul cui a ieșit gheața? Și cine este cel ce naște promoroaca din cer?
30Apele se încheagă și se întăresc ca piatra și fala mării se face sloi!
31Poți tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanțurile Orionului?
32Poți tu să scoți la vreme cununa Zodiacului și vei fi tu cârmaci Carului Mare și stelelor lui?
33Cunoști tu legile cerului și poți tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
34Poți tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?
35Ești tu în stare să azvârli fulgerele și ele să plece și să-ți spună: Iată-ne?
36Cine a pus atâta înțelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoșului?
37Cine poate să țină cu destoinicie socoteala norilor și să verse pe pământ burdufurile cerului,
38Ca să se adune pulberea și să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39Tu ești cel ce aduci pradă leoaicei și potolești foamea puilor de leu,
40Când s-au ascuns în vizuini sau stau și pândesc ascunși în hățișuri?
41Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, și zboară încoace și încolo după hrană?