1Pildele lui Solomon, fiul lui David,
2Folositoare pentru cunoașterea înțelepciunii și a stăpânirii de sine,
3Pentru înțelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată și nepărtinire,
4Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteață, omului tânăr cunoștință și bună cugetare.
5Să ia aminte cel înțelept și își va spori știința, iar cel priceput va dobândi iscusința de a se purta,
6Pătrunzând cu mintea pildele și înțelesurile adânci, graiurile celor înțelepți și tâlcuirea lor nepătrunsă.
7Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii; cei fără minte disprețuiesc înțelepciunea și stăpânirea de sine.
8Ascultă, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările maicii tale.
9Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău Și ca o salbă împrejurul gâtului tău.
10Fiul meu, de voiesc păcătoșii să te ademenească, nu te învoi,
11Dacă-ți spun: "Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit,
12Să-i înghițim de vii ca locuința morților, și întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt.
13Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre,
14Fii părtaș la obștea noastră, o singură pungă fi-va pentru toți!"
15Fiul meu, nu te întovărăși cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor,
16Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge.
17Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor!
18Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, și sufletului lor își întind ei lațuri.
19Aceasta este soarta celor lacomi de câștig; lăcomia le aduce pierderea vieții.
20Înțelepciunea strigă pe uliță și în piele își ridică glasul său.
21Ea propovăduiește la răspântiile zgomotoase; înaintea porților cetății își spune cuvântul:
22"Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când, nebunilor, veți iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor, până când veți urî știința?
23Întoarceți-vă iarăși la mustrarea mea și iată eu voi turna peste voi duhul meu și vă voi vesti cuvintele mele.
24Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna și n-a fost cine să ia seama!
25Ci ați lepădat toate sfaturile mele și mustrările mele nu le-ați primit.
26De aceea și eu voi râde de pieirea voastră și mă voi bucura când va veni groaza peste voi,
27Când va veni peste voi necazul ca furtuna și când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde.
28Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta și nu mă vor afla,
29Pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o,
30Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele și cercetarea mea au disprețuit-o.
31Mânca-vor din rodul căii lor și de sfaturile lor sătura-se-vor,
32Căci îndărătnicia omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte;
33Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace și liniște și de rele nu se va teme".