1Toată înțelepciunea este de la Domnul și cu El este în veac.
2Nisipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului, cine le va număra?
3Înălțimea cerului și lățimea pământului, și adâncul și înțelepciunea, cine le va cerceta?
4Înainte de toate s-a zidit înțelepciunea și înțelegerea minții este din veac.
5Izvorul înțelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, și căile ei sunt porunci veșnice.
6Rădăcina înțelepciunii, cui s-a descoperit? Și izvoarele ei, cine le cunoaște?
7Unul este înțelept, înfricoșător foarte, Domnul, Cel care șade pe scaunul Său.
8El a zidit-o și a văzut-o, și a numărat-o, și a revărsat-o peste toate lucrările Sale.
9Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, și a dat-o celor ce-L iubesc pe El.
10Frica Domnului este mărire și laudă și veselie și cunună de bucurie.
11Frica Domnului va desfăta inima și va da veselie și bucurie și lungime de zile.
12Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă și în ziua sfârșitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu și îndreaptă pe om pe căile iubirii.
13Iubirea de Dumnezeu este înțelepciunea slăvită și cui voiește El, aceluia o împarte după chibzuința Sa.
14Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și cu cei credincioși ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea și-a pus temelie veșnică și seminției lor se încredințează.
15Deplinătatea înțelepciunii este a se teme de Domnul, și ea îi adapă din roadele sale.
16Casa lor o va umple de ce poftesc ei, și cămările lor de roadele ei.
17Cununa înțelepciunii este temerea de Domnul, care odrăslește pace și sănătate nevătămată; dar și una și alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.
18El a văzut-o și a măsurat-o; știință și înțeleaptă înțelegere ca ploaia a revărsat și a înălțat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.
19Rădăcina înțelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.
20Frica Domnului îndepărtează păcatele, și la cine petrece, de la acela abate mânia.
21Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptățire, că iuțimea mâniei lui cădere îi este.
22Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.
23Până la o vreme își va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioși vor grăi cumințenia lui.
24În vistieriile înțelepciunii sunt pildele științei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.
25Poftești înțelepciune? ține poruncile și Domnul îți va da-o ție.
26Că înțelepciunea și învățătura stau în temerea de Domnul, și plăcute sunt Lui credința și blândețea.
27Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul și să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
28Nu te fățărnici înaintea oamenilor, și buzelor tale ia aminte.
29Nu te înălța, ca să nu cazi și să aduci necinste sufletului tău.
30Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale și în mijlocul adunării te va înjosi,
31Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, și inima ta este plină de vicleșug.