1Tot prietenul zice: Eu am ținut prietenia cu el; dar el este prieten numai cu numele.
2Oare nu este întristare până la moarte, când tovarășul și prietenul se fac dușmani?
3O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleșug?
4Tovarășul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici.
5Prietenul adevărat se luptă cu dușmanul și pune mâna pe scut în fața potrivnicului.
6Să nu uiți pe prietenul tău, când este în război și să nu-l uiți întru averile tale.
7Tot sfetnicul își laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la interesele lui.
8Păzește-ți sufletul tău de sfetnic și cunoaște întâi care este lipsa lui, că el urmărește interesul lui,
9Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta și să-ți zică: Bună este calea ta și va sta în preajmă ca să vadă ce ți se va întâmpla.
10Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, și de cel care îți pizmuiește soarta, ascunde-ți sfatul tău;
11Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război,
12Nici cu neguțătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare,
13Nici cu cel pizmaș despre mulțumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare,
14Nici cu cel leneș despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârșire, nici cu sluga cea leneșă despre multă lucrare.
15Despre nimic nu te sfătui cu aceștia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaște că ține poruncile Domnului,
16Al cărui suflet este ca și sufletul tău și, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
17Sfatul inimii ți-l întărește, că nu-ți este ție mai credincios altul decât acela.
18Că sufletul omului se obișnuiește uneori a vesti pe om mai mult decât șapte iscoade, care șed în loc înalt ca să ia seama.
19Și întru toate acestea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.
20Începutul a tot lucrul este cuvântul, și înainte de toată fapta este sfatul.
21Semnul schimbării inimii este fața și se arată în patru chipuri: binele și răul, viața și moartea și limba pururea stăpânește pe acestea.
22Este câte un om înțelept care pe mulți învață și sufletului său îi este fără de folos.
23Cel care se arată înțelept în cuvinte, urât va fi și se va lipsi de toată hrana,
24Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înțelepciunea este lipsit.
25Dar este câte unul înțelept pentru sufletul său și roadele înțelegerii lui sunt crezute.
26Bărbatul înțelept învață pe poporul său și roadele înțelegerii lui rămân.
27Bărbatul înțelept se va umple de binecuvântare și-l vor ferici toți cei care îl vor vedea.
28Viața omului are zile nenumărate și zilele lui Israel sunt nenumărate.
29Cel înțelept întru poporul său va moșteni credința și numele lui în veac va fi viu.
30Fiule! În viata ta cercetează-ti sufletul tău și vezi ce este rău și nu-i da lui!
31Că nu toate tuturor folosesc și nu tot sufletul întru tot binevoiește.
32Nu fi nesățios în nici o desfătare, și nu te apleca la mâncăruri multe.
33Că în mâncărurile cele multe va fi durere și nesațiul va veni până la îngrețoșare.
34Pentru nesaț mulți au pierit; iar cel înfrânat își va spori viața.