1Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa și nu se rănește cu amărăciunea păcatului.
2Fericit este cel pe care nu-l învinovățește sufletul lui și care n-a căzut de la nădejdea sa.
3Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuțiile, și omul pizmătăreț ce înțelege din averea sa?
4Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună și cu bunătățile lui alții se vor desfăta.
5Cel care este rău pentru el însuși cui va fi bun? Și nu se va veseli cu averile sale.
6Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuiește pe sine; și aceasta este răsplătirea răutății lui.
7Și de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa.
8Rău este cel care pizmuiește cu ochiul, Și cel care își întoarce fata, și cel care trece cu vederea sufletele.
9Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa și nedreptatea celui rău usucă sufletul.
10Ochiul rău pizmuiește pentru pâine și la masa sa va fi lipsit.
11Fiule! Cât vei putea fă-ți bine ție și adu Domnului prinoase vrednice.
12Adu-ți aminte că moartea nu zăbovește și hotărârea morții nu ți s-a arătat.
13Mai înainte de a muri fă bine prietenului și după cât poți întinde și dă lui.
14Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos și partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.
15Oare nu altora vei lăsa averea ta și bunurile tale nu vor fi împărțite la sorți?
16Dă și ia și sfințește-ți sufletul; că în șeol nu este a căuta desfătări.
17Tot trupul ca o haină se învechește, că legătură din veac este cu moarte a muri.
18Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar,
19Așa este rodul trupului și al sângelui: unul moare și altul se naște.
20Tot lucrul ce se strică se sfârșește, și cel ce-l face se va duce cu el.
21Fericit bărbatul care întru înțelepciune se va sfârși și care va vorbi cu pricepere;
22Cel care socotește căile ei în inima sa și cele ascunse ale ei le gândește;
23Cel care aleargă după ea ca un iscoditor și la căile ei priveghează;
24Cel care se uită pe ferestrele ei și la ușile ei ascultă.
25Cel care sălășluiește aproape de casa ei va împlânta țărușii în pereții ei, va întinde cortul său în preajma ei și se va sălășlui întru odihna bunătăților.
26Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, și sub ramurile ei va petrece.
27Va scăpa sub ea de fierbințeală și întru mărirea ei se va odihni.