1Tot așa rușinați-vă de spunerea vorbelor celor din auzit și de descoperirea cuvintelor celor ascunse.
2Și așa vei fi rușinos adevărat și vei afla har înaintea a tot omul.
3Iar de acestea să nu te rușinezi și nu căuta în față, ca să grăiești:
4De legea Celui Preaînalt și de așezământul Lui și de judecată ca să îndreptezi pe cel nelegiuit;
5De socoteli bănești cu prietenul sau cu tovarășul de drum; de dreapta împărțire a moștenirii între rude;
6De cumpenile și de măsurile cele adevărate și de câștigul celor multe și celor puține,
7De câștigul din vânzare sau cumpărare, de multă certarea fiilor tăi și de sângeroasa pedepsire a robului tău.
8La femeia rea, bună este pecetea, și unde sunt mâini multe, încuie.
9Orice vei da, cu număr și cu măsură dă, și ce dai și ce iei, toate scrie-le.
10Nu te sfii să dai învățătură celui fără de minte, celui nebun și celui bătrân care se ceartă cu tinerii; și vei fi cu adevărat învățat și lăudat înaintea tuturor celor vii.
11Fata ascunsă, priveghere este tatălui și grija ei depărtează somnul de la el, cât este tânără, ca nu cumva să-i treacă vârsta, și după ce se mărită, să nu fie urâtă de bărbatul său;
12Cât este fecioară, ca nu cumva să se pângărească și în casa părintească să rămâie grea,
13Iar când va fi cu bărbatul ei ca nu cumva să se smintească,
14Și împreună locuind cu soțul ei să nu rămână stearpă.
15Cu fata îndărătnică întărește paza, ca nu cumva să te faci bucurie vrăjmașilor,
16Poveste în cetate și defăimare poporului și înaintea multora să te rușinezi.
17Nu căuta la tot omul pentru frumusețe și în mijlocul femeilor nu ședea.
18Că din haină iese molia Și de la femeie răutatea femeii.
19Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine, și decât aceea care face rușine spre batjocură.
20Îmi voi aduce dar aminte de lucrurile Domnului și cele ce am văzut voi spune cu cuvintele Domnului.
21Soarele luminând, peste toate privește și de mărirea Domnului plin este lucrul Lui.
22Oare n-a dat Domnul sfinților ca să spună toate minunile Lui, care le-a întărit Domnul Atotștiutorul, ca să se întărească întru slava Lui toate?
23Adâncul și inima le cearcă și vicleșugurile lor le cunoaște.
24Că a cunoscut Domnul toată știința și a căutat la semnul veacului
25Vestind cele ce au trecut și cele ce vor veni și descoperind urmele celor ascunse.
26Nici un gând nu este neștiut de El și nici un cuvânt nu s-a ascuns de El.
27Împodobit-a lucrările înțelepciunii Sale, Cel care este mai înainte de veac și în veac.
28Nici s-a adăugat, nici s-a împuținat și sfatul nimănui nu i-a trebuit.
29Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, și, până la o scânteie, vrednice de a le privi!
30Toate acestea trăiesc și petrec în veac, în toate trebuințele toate ascultă.
31Toate sunt pereche, unul împotriva altuia și n-a făcut nimic cu scădere.
32Una cu alta au întărit cele bune și cine se va sătura văzând slava Lui?