1Lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți; cine disprețuiește puținul pe care-l are se păgubește degrabă.
2Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți.
3Și cel care se lipește de desfrânate va fi mai nechibzuit;
4Moliile și viermii îl vor moșteni, și sufletul nelegiuit se va stârpi.
5Cel care crede curând este ușor de inimă și cel care păcătuiește asupra sufletului său greșește.
6Cel desfătat cu inima va fi hulit și cel care urăște vorba mai puțin rău va avea.
7Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit și nimic nu ți se va împuțina.
8Către prieten și către vrăjmași nu povesti, și, de nu este păcat, nu-l descoperi.
9Că te-a ascultat și te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
10Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
11Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naște prunc.
12Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așa e cuvântul în inima nebunului.
13Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea și, dacă a făcut, să nu mai facă.
14Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis și, de a zis, să nu mai zică.
15Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, și nu crede tot cuvântul.
16Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, și cine n-a greșit cu limba sa?
17Dojenește pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoșezi, și dă loc legii Celui Preaînalt.
18Toată înțelepciunea este în frica Domnului, și în toată înțelepciunea este împlinirea legii.
19Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor nu țeste înțelepciune.
20Este un soi de iscusință care e urâciune și e nerod care nu are răutate.
21Mai bun este cel care înțelege puțin cu frică, decât cel care prisosește cu mintea și calcă legea.
22Este un soi de istețime în treburi care este nedreaptă, și este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
23Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug;
24Care-și pleacă fata sa și se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ți strice
25Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
26Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept.
27Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinților, când râde, și călcătura lui vestesc ce este în el.
28Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit și câteodată cel care tace se dovedește înțelept.