1Fiule, să nu lași pe cel sărac lipsit de hrană și ochii celor nevoiași nu-i face să aștepte.
2Sufletul flămând să nu-l întristezi și să nu urgisești pe om când are lipsă.
3Inima necăjită nu o tulbura și nu întârzia a da celui lipsit.
4Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda și nu-ți întoarce fața ta de la cel sărac.
5De la cel în lipsă nu-ți întoarce ochiul și nu da loc omului să te blesteme.
6Că rugăciunea celui ce te blestemă pe tine, întru amărăciunea sufletului său, o va auzi Cel care l-a făcut pe el.
7Fă-te iubit adunării și celui mai mare smerește capul tău.
8Pleacă săracului urechea ta și cu blândețe răspunde-i cele de pace.
9Scoate pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuiește și să nu fi slab de înger când judeci.
10Fii celor orfani ca un tată și ca un bărbat pentru mama lor.
11Și vei fi ca fiu al Celui Preaînalt și El te va iubi mai mult decât mama ta.
12Înțelepciunea înalță pe fiii săi, și poartă grijă celor care o caută.
13Cel care o iubește, iubește viața și cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineață se vor umple de veselie.
14Cel care o ține va moșteni mărire și oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul.
15Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt și pe cei care o iubesc, îi iubește Domnul.
16Cel care ascultă de ea va judeca neamuri și cel care se apropie de ea va locui fără grijă.
17Cine are încredere în ea are parte de ea și urmașii lui o moștenesc,
18Că umblă cu el cu fața ascunsă și-l încearcă la început cu ispite și-l înfricoșează și-l strâmtorează,
19Și-l chinuiește cu învățătura sa, până ce va prinde încredere în el, și-l va ispiti întru îndreptările sale.
20Și iarăși se va întoarce drept la el și-l va veseli și îi va descoperi lui cele ascunse ale sale.
21Iar de va rătăci, îl va părăsi și-l va da în mâinile căderii lui.
22Păzește vremea și ferește-te de rău și pentru credința sufletului tău nu te rușina.
23Căci este rușine care aduce păcat și este rușine care aduce mărire și har.
24Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău și să nu te rușinezi pentru pierderea ta.
25Nu opri cuvântul în vreme de mântuire,
26Că din cuvânt se cunoaște înțelepciunea și din graiurile limbii învățătura.
27Nu grăi împotriva adevărului, ci rușinează-te de lipsa ta de învățătură.
28Nu-ți fie rușine a mărturisi păcatele tale și nu sta împotriva curgerii râului.
29Nu te supune omului nebun și nu măguli fața celui puternic.
30Până la moarte luptă-te pentru adevăr, și Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine.
31Nu fi aspru cu limba ta și leneș în lucrurile tale.
32Nu fi ca un leu în casa ta și nu necăji cu mânie pe casnicii tăi.
33Să nu fie mâna ta întinsă la luat și strânsă la dat.