1Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără numai ispita și iarăși îl va izbăvi.
2Bărbatul înțelept nu va urî legea, iar cel care se fățărnicește în aceea este ca o corabie în furtună.
3Omul înțelegător va crede legii și legea îi va fi credincioasă.
4Pregătește cuvântul și așa vorbește, leagă împreună învățătura și răspunde.
5Ca roata carului este inima nebunului și ca osia pe care se întoarce este gândul lui.
6Ca un armăsar este prietenul hulitor; el nechează oricine ar încăleca pe el.
7Pentru ce zi pe zi întrece și toată lumina zilei anului de la soare este?
8Prin înțelepciunea Domnului ele s-au deosebit între ele, că El a statornicit vremurile felurite și zilele de praznic.
9Dintre ele pe unele le-a înălțat și le-a sfințit; pe altele le-a pus în numărul zilelor.
10Și toți oamenii sunt din țărână și din pământ a fost zidit Adam.
11Cu mulțimea științei Domnul i-a osebit și a schimbat căile lor.
12Dintre ei a binecuvântat și a înălțat, i-a sfințit și i-a apropiat la Sine.
13Dintre ei a blestemat și a supus și i-a scos din locașurile lor.
14Ca lutul olarului, așa sunt în mâna Lui; toate căile Lui, după bună plăcerea Lui.
15Așa sunt oamenii în mâna Celui care i-a făcut, ca să le dea după judecata Sa.
16Împotriva răului este binele și împotriva morții, viața.
17Așa și împotriva cuviosului, cel păcătos.
18Așijderea privește la toate lucrurile Celui Preaînalt; ele sunt perechi, perechi, una împotriva celeilalte.
19Și eu, deși sunt ca unul venit pe urmă, am privegheat și am moștenit tot ca de la început,
20Ca unul care adună în vie pe urma culegătorilor, dar cu binecuvântarea Domnului am ajuns și ca cel care culege am umplut teascul.
21Socotiți că nu numai pentru mine singur m-am ostenit; ci și pentru toți cei care caută învățătura.
22Ascultați-mă pe mine, mai-marii poporului; și povățuitorii adunării, băgați în urechi.
23Fiului și femeii, fratelui și prietenului, în viața ta, să nu le dai putere asupra ta.
24Și banii tăi să nu-i dai altuia, ca să nu-ți pară rău și să te rogi pentru ei.
25Până trăiești și este sufletul întru tine, nici unui trup nu te supune.
26Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauți la mâinile lor.
27În toate lucrurile tale fii tu stăpânul și nu îngădui asupra cinstei tale nici o pată.
28În ziua sfârșitului zilelor vieții tale și la vremea morții, să-ți împarți moștenirea.
29Mâncare, toiag și povară la asin; iar la slugă pâine, certare și lucru.
30Lucrează cu sluga și vei afla odihnă; dacă slobozești mâinile lui, el va cere libertate.
31Jugul și hamul pleacă grumajii și pe sluga cea rea legăturile și caznele.
32Pune-l la lucru, ca să nu șadă, că multă răutate a învățat lenevirea.
33La lucru pune-l precum se cuvine și de nu te va asculta, îngreuiază obezile lui.
34Și să nu faci nimic afară din cale și fără de judecată nimic să nu lucrezi.
35De ai slugă, să fie cu tine, că ai câștigat-o cu sânge.
36De ai slugă, îngrijește-o ca și pe tine însuți, deoarece, ca de sufletul tău, vei avea nevoie de ea.
37De o vei necăji și va fugi, în care parte de loc o vei căuta?