1Să nu te faci vrăjmaș în loc de prieten, că numele rău rușine și ocară va moșteni; așa este păcătosul cel cu două limbi.
2Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios.
3Altfel frunzele tale vei mânca și roadele tale vei pierde și vei rămâne ca un lemn uscat.
4Sufletul rău va pierde pe cel ce-l are pe el și va face bucurie vrăjmașilor.
5Graiul dulce înmulțește pe prieteni și limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare.
6Mulți să fie cei ce trăiesc în pace cu tine, iar sfetnicii tăi să fie dintr-o mie unul.
7Dacă vrei să-ți faci un prieten, fă-l punându-l la încercare și nu te grăbi să te încrezi în el.
8Pentru că este prieten până la o vreme și nu va rămâne în ziua necazului tău.
9Și este prieten care se întoarce în dușman și cearta dintre voi va da-o pe față, spre ocara ta.
10Și este prieten soț de masă și nu va rămâne lângă tine în ziua necazului tău.
11Și în zilele cele bune ale tale va fi ca și tine și cu slugile tale va îndrăzni.
12Dar de te vei smeri, va fi împotriva ta și de la fața ta se va ascunde.
13Depărtează-te de dușmanii tăi și fii cu pază față de prietenii tăi.
14Prietenul credincios este acoperământ tare; și cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.
15Cu prietenul credincios nimic nu se poate asemăna și nu este măsură a bunătății lui.
16Prietenul credincios este leacul vieții și cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.
17Cel ce se teme de Domnul bine va ține prieteșugul său, căci ca la sine ține la aproapele lui.
18Fiule! Din tinerețile tale alege învățătura și până la căruntețile tale vei afla înțelepciune.
19Ca și cel ce ară și seamănă, apropie-te de ea și așteaptă roadele ei cele bune.
20Căci cu lucrarea ei puțin te vei osteni și curând vei mânca roadele ei.
21Cât de grea este celor neînvățați și cel nepriceput nu va stărui în ea.
22Căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi s-o arunce.
23Că înțelepciunea îndreptățește numele ei și nu la mulți este arătată.
24Ascultă, fiule, și primește învățătura mea și nu lepăda sfatul meu.
25Și bagă picioarele tale în obezile ei și în lanțul ei grumazul tău.
26Încovoaie umărul tău și o poartă pe ea și să nu-ți fie greu de legăturile ei.
27Cu tot sufletul tău apropie-te de ea și cu toată puterea ta păzește căile ei.
28Cearcă-o și o caută și ți se va arăta și, dacă o vei afla, să nu o lași.
29Că mai pe urmă vei afla odihna ei și ți se va întoarce întru bucurie.
30Și îți vor fi obezile ei acoperământ de tărie și lanțurile ei podoabă de mărire.
31Că podoabă de aur este în ea și legăturile ei fire de iachint.
32Ca și cu haină de mărire te vei îmbrăca cu ea și cunună de bucurie îți vei pune.
33De vei vrea, fiule, vei învăța și, de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi.
34De-ți va plăcea să asculți, vei învăța și de vei pleca urechea ta, înțelept vei fi.
35Stai în tovărășia celor bătrâni și cu cel înțelept te unește.
36Tot graiul dumnezeiesc poftește a-l auzi și pildele înțelegerii să nu treacă de la tine.
37De vei vedea înțelept, intră la el și pragurile ușilor lui să le roadă piciorul tău.
38Cugetă întru poruncile Domnului și întru legea Lui pururea să gândești.
39El va întări inima ta și pofta înțelepciunii tale se va da ție.