1Și s-a sculat proorocul Ilie ca focul și cuvântul lui ca făclia ardea.
2El a adus peste ei foamete și cu râvna sa i-a împuținat.
3Cu cuvântul Domnului a oprit cerul și de trei ori a pogorât foc.
4Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Și cine este asemenea ție, ca să se laude?
5Cel care ai înviat pe mort din morți și din locașul morților cu cuvântul Celui Preaînalt.
6Cel care ai răsturnat regi în pierzare și pe cei măreți de pe scaunul lor.
7Cel care ai auzit în Sinai mustrare și în Horeb judecățile răzbunării.
8Cel care ai uns regi spre răsplătire și prooroci următori după tine.
9Cel care te-ai înălțat prin vifor de foc și cu car de cai de flacără.
10Cel care ești, precum este scris, hotărât pentru vremuri viitoare, ca să potolești mânia mai înainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu și să așezi semințiile lui Iacov.
11Fericiți cei care au văzut și cei care întru dragoste au adormit, dar și noi vom fi vii.
12Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui.
13în zilele sale nu s-a temut de biruitori și nimeni nu l-a supus.
14Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui și întru adormire a proorocit trupul lui.
15Și în viața sa a făcut semne și la moarte minunate au fost lucrurile lui.
16Cu toate acestea nu s-a pocăit poporul și n-a încetat de la păcate, până ce a fost scos din țara sa și s-a risipit în tot pământul.
17Și a rămas popor puțin și domn din casa lui David.
18Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulțit păcatele.
19Iezechia a întărit cetatea sa și a adus în mijlocul ei apă.
20A săpat cu fier piatra cea colțurată și a zidit izvoare de apă.
21În zilele lui s-a suit Sanherib și a trimis pe Rabșache și a ridicat mâna sa asupra Sionului și s-a semețit cu trufia sa,
22Atunci au tremurat inimile și mâinile lor și s-au chinuit, ca acele care nasc și au chemat pe Domnul cel Milostiv, întinzând mâinile lor către El.
23Și Cel Sfânt din cer degrabă i-a auzit și i-a izbăvit prin mâna lui Isaia.
24A lovit tabăra Asirienilor ți i-a omorât pe ei îngerul Lui,
25Pentru că Iezechia a făcut ce era plăcut Domnului și s-a întărit în căile lui David, tatăl său, pe care le-a poruncit în vedenia sa Isaia proorocul cel mare și credincios.
26În zilele lui s-a întors soarele și a înmulțit regelui viața.
27Cu duh mare a văzut cele de pe urmă și a mângâiat pe cei care plângeau în Sion.
28Până în veci s-au arătat cele ce vor să fie și cele ascunse mai înainte de a veni ele.