1Mărirea înălțimii este curăția cerului, întru arătarea slavei Domnului.
2Soarele în ivire vestește, când se arată, ca un vas minunat, făptura Celui Preaînalt.
3Când este la amiază usucă pământul și înaintea arșiței lui cine va sta?
4Cuptorul arde pentru lucrurile făurirei, dar de trei ori mai tare este soarele arzând munții.
5Suflând abur de foc și strălucind rază, întunecă ochii.
6Mare este Domnul Cel care l-a făcut, și cu porunca Lui grăbește mergerea.
7Și luna, totdeauna exactă, însemnează lunile și împarte timpul.
8Din lună este semnul sărbătorii, lumină care scade până la sfârșit.
9Lunile anului sunt după mersul ei, minunate schimbări face crescând.
10Cort taberelor intru înălțime, întru tăria cerului strălucind.
11Frumusețea cerului este mulțimea stelelor, podoabe luminând întru cele înalte ale Domnului.
12După pravila Celui Sfânt, ele stau în rânduiala lor și nu obosesc în străjile lor.
13Vezi curcubeul și binecuvântează pe Cel care l-a făcut; că foarte frumos este în strălucirea sa.
14A înconjurat cerul împrejur cu mărire, mâinile Celui Preaînalt l-au atins pe el.
15Cu porunca Lui a grăbit zăpada și grăbește fulgerele după judecata Sa.
16Pentru aceea se deschid vistieriile și norii zboară ca păsările.
17Cu slava Sa întărește norii și sfărâmă pietrele grindinei
18Și de privirea Lui se vor cutremura munții.
19Cu voia Lui suflă vântul din miazăzi; glasul tunetului Lui a făcut ca să mugească pământul,
20Și viforul de la miazănoapte și volbura vântului;
21Presară zăpada ca păsările ce zboară și cum poposește lăcusta, așa este pogorârea ei.
22De frumusețea albinei ei se va mira ochiul și de viscolul ei se va spăimânta inima.
23Și bruma "a sarea o varsă pe pământ, care, dacă îngheață, se face ca vârfurile de țepușă.
24Vânt rece va sufla de la miazănoapte și va îngheța apa toată, adunarea apei va acoperi și se va îmbrăca apa ca și cu o platoșă.
25Puterea Domnului va mânca munții și va arde pustiul și va stinge verdeața ca focul.
26Leac repede este norul; roua după arșiță dă viață.
27Cuvântul Său a făcut să înceteze marea și a sădit în ea insule.
28Cei care umblă pe mare povestesc primejdiile ei și istorisirile lor ne umplu de uimire.
29Și acolo sunt lucruri de necrezut și minunate, tot felul de animale și de viețuitoare de mare.
30Prin El toate ajung la țelul lor și în cuvântul Lui s-au așezat toate.
31Am putea spune multe, fără să terminăm; intr-un cuvânt El este toate.
32Cum vom putea să-L preaslăvim? Că El este mai mare decât toate lucrurile Sale.
33De temut este Domnul și mare foarte și minunată este puterea Lui.
34Slăvind pe Domnul, înălțați-L cât veți putea, pentru că va prisosi încă.
35Și înălțindu-L pe El, întăriți-vă și nu vă osteniți, pentru că nu veți ajunge.
36Cine L-a văzut pe El și va povesti? Și cine-L slăvește pe El, precum este?
37Multe și mai mari decât acestea sunt ascunse; că puține am văzut din lucrurile Lui.
38Că toate le-a făcut Domnul și celor cuvioși le-a dat înțelepciune.