1Și după acesta s-a sculat Natan să proorocească în zilele lui David.
2Ca seul cel osebit de la jertfa de împăcare, așa a fost David osebit dintre fiii lui Israel.
3Cu leii s-a jucat ca și cu iezii și cu urșii ca și cu mieii oilor.
4În tinerețile sale, oare n-a omorât pe uriaș? Și n-a șters ocara din neam aruncând cu praștia piatra care a doborât semeția lui Goliat?
5Că a chemat pe Domnul cel Preaînalt, Cel care a dat putere în dreapta lui să omoare pe omul cel tare în război, ca să înalțe cornul neamului său.
6Așa întru zeci de mii l-a mărit pe el și l-a lăudat intru binecuvântări Domnul, aducând lui stemă de mărire,
7Că a înfrânt pe vrăjmașii de primprejur și a defăimat pe Filistenii cei potrivnici; până în ziua de astăzi a sfărâmat fruntea lor.
8În tot lucrul său, da mărturie Sfântului celui Preaînalt, prin cuvinte de mărire.
9Cu toată inima sa a lăudat și a iubit pe Cel care l-a făcut.
10Și a pus cântăreți înaintea altarului și din glasul lor se îndulceau versurile.
11A dat sărbătorilor bunăcuviință și a împodobit praznicele până la culme, lăudând ei numele cel sfânt al Domnului și de dimineață umplând de cântare sfântul locaș.
12Domnul a șters păcatele lui și a înălțat în veci cornul lui și i-a dat lui făgăduința regilor și scaunul măririi în Israel.
13După aceasta s-a sculat fiul cel înțelept, care după războaiele lui David, a odihnit întru lărgime.
14Solomon a domnit în zilele păcii, și Dumnezeu i-a dat odihnă primprejur, ca să înalțe templu întru numele Lui și să gătească loc sfânt în veci.
15Cât de înțelept ai fost în tinerețile tale și te-ai umplut ca un râu de înțelegere!
16A acoperit sufletul tău pământul și l-ai umplut cu pildele tale adânci la tâlc.
17La ostroave, departe, a ajuns numele tău și ai fost iubit întru pacea ta.
18Pentru cântece, pentru pilde, pentru parimii și pentru tălmăciri s-au mirat de tine țările,
19Întru numele Domnului Dumnezeu, Cel care S-a numit Dumnezeul lui Israel.
20Ai adunat ca și cositorul aurul și ca plumbul ai înmulțit argintul.
21Dar ai plecat sânurile tale femeilor și le-ai făcut stăpâne pe trupul tău.
22Ai dat ocara întru mărirea ta și ai pângărit sămânța ta, ca să aduci mânie peste fiii tăi și greu suspin peste neamul tău și să se împartă regatul în două și de la Efraim să înceapă domnia răzvrătită.
23Iar Domnul nu va părăsi mila Sa și nu Se va depărta de la lucrurile Sale.
24Nici va pierde pe urmașii celui ales și sămânța celui care L-a iubit pe El nu o va stinge.
25Și a lăsat rămășiță lui Iacov și lui David rădăcină din el.
26Și s-a odihnit Solomon cu părinții săi.
27Și a lăsat după sine din sămânța sa nebunie poporului, adică pe Roboam cel cu putină înțelepciune, care cu sfatul său a abătut poporul.
28Și pe Ieroboam, feciorul lui Nabat, care a făcut pe Israel să păcătuiască și a dat lui Efraim calea păcatului.
29Și s-au înmulțit păcatele lor foarte, încât i-a mutat pe ei din pământul lor.
30Și au săvârșit toată răutatea până ce a venit pedeapsa peste ei.