1Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă; și pentru cele mai dinainte ale tale te roagă.
2Ca de fața șarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va mușca.
3Dinți de leu sunt dinții lui, care omoară sufletele oamenilor.
4Ca sabia cea de amândouă părțile ascuțită este toată fărădelegea; rana ei n-are vindecare.
5Batjocura și semeția vor pustii avuția; așa și casa celui trufaș se va pustii.
6Rugăciunea săracului pătrunde din gură până la urechile Domnului și judecata Lui degrabă va veni.
7Cel care urăște mustrarea urmează pe păcătos, și cel care se teme de Domnul se va întoarce din inimă.
8De departe este cunoscut cel cu limba tare, și cel înțelept îl știe când alunecă.
9Cel care își zidește casă cu bani străini asemenea este celui care își adună pietre de mormânt.
10Câlți adunați este adunarea celor fără de lege, și pieirea lor, pară de foc.
11Calea păcătoșilor este netezită cu pietre, la sfârșitul ei este groapa iadului.
12Cel care păzește legea își stăpânește cugetul său; și sfârșitul temerii de Domnul este înțelepciunea.
13Nu se va învăța cel care nu este isteț; este isteție care înmulțește amărăciunea.
14Știința celui înțelept se va înmulți ca un potop, și sfatul lui ca un izvor de viață.
15Inima nebunului este ca un vas spart și nici o știință nu va ține.
16Cuvântul înțelept de-l va auzi cel știutor, îl va lăuda și peste el va adăuga.
17Auzit-a cel răsfățat și nu i-a plăcut și l-a lepădat înapoia sa.
18Vorba nebunului este ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înțelept se va afla har.
19Gura înțeleptului se va căuta întru adunare și cuvintele lui le va cugeta în inimă.
20Ca o casă în ruine este înțelepciunea prostului, și știința nebunului, cuvinte fără rost.
21Obezi în picioarele celor nebuni este învățătura și ca niște cătușe în mâna cea dreaptă.
22Nebunul, când râde, își înalță glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi.
23Ca podoaba cea de aur este învățătura la cel înțelept și ca brățara în brațul drept.
24Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul care are multă știință se va sfii de întâlnirea cu oricine.
25Nebunul se uită în casă din ușă, iar omul cel învățat stă afară.
26Semn de om prost este a asculta la ușă; iar cel înțelept se va îndepărta de astfel de necinste.
27Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alții; iar cuvintele celor înțelepți se vor cumpăni.
28Inima nebunului este în gura lui, iar gura înțeleptului este în inima lui.
29Când blesteamă cel nelegiuit pe satana, blesteamă sufletul său.
30Pângărește sufletul său cel care vâră zâzanii și oriunde va locui va fi urât.