1O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăiește fericit întru avuțiile sale,
2Omului lipsit de griji și care sporește în toate și poate încă mânca!
3O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit și scăzut de putere,
4Celui cu adânci bătrâneți și celui care de toate se învăluie și este neîncrezător și a pierdut răbdarea.
5Nu te teme de judecata morții; adu-ți aminte de cele dintâi ale tale și de cele de apoi.
6Această judecată de la Domnul este la tot trupul.
7Și pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este în locuința morților socoteală pentru ani.
8Fiii urâți se fac fiii păcătoșilor și cei care petrec în locașurile nelegiuiților.
9Moștenirea fiilor păcătoșilor va pieri și cu sămânța lor pururea va fi ocară.
10Pe tatăl nelegiuit îl vor huli fiii, că pentru el sunt de batjocură.
11Vai vouă, bărbați nelegiuiți care ați părăsit legea Dumnezeului celui Preaînalt,
12Că de vă veți naște, spre blestem vă veți naște, și de veți muri, spre osândă vă veți osebi.
13Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce; așa și cei nelegiuiți, din blestem, în pieire.
14Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor; iar numele cel rău al păcătoșilor se va stinge.
15Ai grijă de nume, că acesta-ți va rămâne mai mult decât o mie de comori mari de aur.
16Viața cea bună are zilele numărate; iar numele cel bun în veci rămâne.
17Învățătura cu pace o păziți fiilor! Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?
18Mai bun este omul care ascunde nebunia sa, decât omul care ascunde înțelepciunea sa.
19Drept aceea, rușinați-vă de cuvântul meu, că nu orice rușine este la locul ei; și nu toate tuturor plac cu adevărat.
20Rușinați-vă de desfrânare înaintea tatălui și a mamei și de minciună înaintea conducătorului și a celui puternic;
21De judecător și de domn, pentru păcat; de adunare și de popor, pentru fărădelege;
22De tovarăș și de prieten, pentru strâmbătate; și de oamenii cu care locuiești, pentru furtișag;
23Și de adevărul lui Dumnezeu și făgăduință, pentru punerea cotului peste pâini ca să le furi;
24De ponosul luării și al dării și de tăcere către cei care ți se închină;
25De căutarea la femeia desfrânată și de întoarcerea feței de la rudenii;
26De luarea părții și a darului și de căutarea la femeia cu bărbat;
27De căutarea la slujnica ta și de șederea pe așternutul ei;
28De prieteni pentru cuvintele cele de imputare, și de a imputa după ce vei da.