1Deșarte nădejdi și mincinoase își face omul cel neînțelegător și visurile fac pe cei neînțelepți să-și iasă din fire.
2Ca și cel care se prinde de umbră și aleargă după vânt, așa este și cel care crede visurilor.
3Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea felei înaintea felei adevărate.
4De la diavol ce poți scoate curat? Și din minciună ce poți scoate adevărat?
5Ghicitul, tâlcuirea semnelor și visele deșarte sunt ca la aceea care este gata să nască; inima aiurează.
6De nu vor fi trimise de la Cel Preaînalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
7Că pe mulți i-au înșelat visele și au căzut cei care au nădăjduit în ele.
8Fără minciună se împlinește legea și înțelepciunea este desăvârșită în sinceritate.
9Omul învățat multe a cunoscut și cel care știe multe înțelepțește va grăi.
10Cel care nu a învățat știe puține, iar cel care a umblat multe țări a înmulțit înțelepciunea.
11Multe am văzut în călătoriile mele și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.
12De multe ori am fost în primejdie de moarte și am scăpat prin acestea.
13Duhul celor care se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui.
14Cel care se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui.
15Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul.
16Și în cine se reazemă și cine este întărirea lui?
17Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic și întărire vajnică este Domnul;
18Adăpost împotriva vântului din deșert, umbră împotriva arșiței de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor.
19El înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, viață și binecuvântare.
20Cel care jertfește din nedreptate, aduce prinos hulit și nu sunt spre bună vrere prinoasele celor fără de lege.
21Nu binevoiește Cel Preaînalt spre darurile celor nelegiuiți; nici înmulțirea jertfelor celor nelegiuiți nu curățește păcatele.
22Cine aduce jertfă din averea săracilor junghie pe fiu înaintea tatălui său.
23Pâinea celor lipsiți este viața săracilor și cel care o ia pe aceasta este omul vărsării de sânge.
24Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca și cel care omoară pe aproapele său, și cel care oprește simbria slugii, ca acel care varsă sânge.
25Când unul zidește și altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc?
26Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzi Stăpânitorul?
27Cine se spală de la mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit spălarea?
28Așa omul cel care postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.
29Rugăciunea lui, cine o va asculta? Și ce a folosit smerindu-se pe sine?