sfantul-ilie.ro

Ecclesiasticul, capitolul 20

1Este mult mai bine să dojenești decât, tăcând, să fierbi de mânie,

2Și cel care se mărturisește va fi apărat de pagubă.

3Precum este năzuința famenului a se apropia de fecioară, așa este cel care face judecată cu sila.

4Este câte unul care tace și se află înțelept, și este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă.

5Și este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, și altul care tace, pentru că știe că este vremea să tacă.

6Omul înțelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat și nebun va trece peste vreme.

7Cel care înmulțește cuvintele se va face urât tuturor, și cel înfumurat de asemenea.

8Este spor care aduce omului pagubă și este câștig spre nenorocire.

9Este dare care nu-ți va folosi, și este dare cu îndoită răsplătire.

10Poate să-ți vină smerenia după slavă și se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.

11Câte unul cumpără multe cu puțin, și altul plătește cu șapte părți mai mult.

12Cel înțelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.

13Darul celui fără de minte nu-ți va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulți.

14Puține va da și multe va cere, și va deschide gura sa ca un ispravnic.

15Astăzi va da împrumut, și mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.

16Nebunul va zice: N-am nici un prieten și faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoștință.

17Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.

18De câte ori și câți îl vor batjocori pe el?

19Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; așa și căderea celor răi va veni degrabă.

20Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi.

21Din gura celui prost nu se primește o pildă, că nu o va zice la vremea ei.

22Sunt oameni care sunt opriți de la păcat din pricina sărăciei; aceștia, în somnul lor, nu sunt prigoniți de remușcări.

23Este câte unul care-și pierde viața din rușine neînțeleaptă și de dragul unui nebun se ruinează.

24Și este câte unul care pentru rușine face făgăduieli mari prietenului, și-l câștigă pe el vrăjmaș în zadar.

25Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvățați pururea va fi.

26Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moștenitorii pieirii.

27Năravul omului mincinos este ocară și rușinea lui este cu el pururea.

28Cel înțelept la cuvânt se va înălța și omul înțelept va plăcea celor mari.

29Cel care lucrează pământul va înălța stogul său, și cel care place celor mari se va curăți de nedreptate.

30Ospețele și darurile orbesc ochii înțelepților și, ca zăbala în gură, abat mustrările.

31Înțelepciunea ascunsă și comoara neștiută, ce folos este de amândouă?

32Mai bun este omul care își ascunde nebunia sa, decât omul care își ascunde înțelepciunea sa.


Versiunea: 0.1.1 / 13.09.2026 - 19:33