1Privegherea celui bogat topește trupul lui și grija lui strică somnul.
2Grija privegherii gonește ațipirea și ca boala grea alungă somnul.
3Ostenitu-s-a bogatul strângând bani și întru odihna sa se satură de desfătările sale.
4Săracul se zbuciumă pentru că nu are cu ce trăi, iar când se odihnește toate îi lipsesc.
5Cel care iubește aurul nu se va îndrepta și cel care aleargă după stricăciune se va sătura de ea.
6Mulți au căzut pentru aur și înaintea lor le-a fost pieirea.
7Lemn de împiedicare este aurul celor ce-i jertfesc lui și tot cel fără de minte se va prinde în el.
8Fericit este bogatul care s-a aflat fără de prihană și după aur n-a umblat.
9Cine este acesta? Și-l vom ferici, că a făcut lucruri minunate întru poporul său.
10Cine a fost încercat cu aurul și a rămas desăvârșit și i-a fost lui spre laudă?
11Cine este acela care a putut călca porunca și n-a călcat-o? Și a putut face rău și n-a făcut?
12Se vor întări bunătățile lui și milosteniile lui le va povesti adunarea.
13Când șezi la masă mare, să nu deschizi spre ea gura ta,
14Și să nu zici: "Multe sunt puse pe masă!" Adu-ți aminte că rău lucru este ochiul viclean.
15Ce este mai rău între lucrurile create, decât ochiul viclean? Pentru aceea la toate câte vede lăcrimează.
16Să nu-ți întinzi mâna unde altul se va uita, ca să nu-ți bagi mâna cu el în blid.
17Din tine însuți cunoaște ale aproapelui și la tot lucrul gândește.
18Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta și nu plescăi, ca să nu te faci nesuferit.
19Isprăvește cuviincios cel dintâi și nu fi nesățios, ca să nu smintești.
20Și când șezi între mai mulți, să nu întinzi mâna ta mai înainte de ei.
21Omul bine-crescut se îndestulează cu puțin și în așternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare.
22Cu somn sănătos se odihnește pântecele celui cumpătat; se scoală dimineața și sufletul lui e limpede.
23Truda nesomnului și a greții și durerile îmbuibării sunt cu omul nesățios.
24Și de te-ai silit în mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur și te vei simți ușurat.
25Ascultă-mă, fiule, și bagă de seamă și mai pe urmă vei înțelege cuvintele mele.
26În toate lucrurile tale fii cumpătat și nici o neputință nu te va întâmpina.
27Pe cel ce dă ospețe strălucite, îl vor binecuvânta buzele și mărturia dărniciei lui este întemeiată.
28Asupra mesei zgârcitului va cârti cetatea și mărturia răutății lui este adevărată.
29La vin nu te face viteaz, că pe mulți i-a pierdut vinul.
30Cuptorul încearcă oțelul călit; tot așa și vinul, inimile trufașilor, care stau gata să se încaiere.
31Întocmai ca apa pentru viață este pentru om vinul, de-l vei bea cu măsură.
32Ce viață are cel lipsit de vin? Că acesta s-a făcut ca să veselească pe oameni.
33Bucuria inimii și veselia sufletului este vinul, când se bea la vreme cu măsură.
34Amărăciune sufletului este vinul când se bea mult; certuri și căderi face.
35Beția înmulțește mânia celui fără de minte spre împiedicare și împuținează virtutea și agonisește răni.
36La ospățul vinului să nu mustri pe aproapele tău și să nu-l defaimi la veselia lui.
37Cuvânt de batjocură să nu-i zici și să nu-l necăjești cu vreo cerere.