1Conducătorul înțelept îndrumează bine pe poporul său, și cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială.
2După cum este judecătorul poporului, așa sunt și slujitorii lui și cum este mai-marele cetății, așa sunt toți cei ce locuiesc în ea.
3Un rege neînvățat va pierde pe poporul său, și cetatea sporește prin înțelepciunea mai-marilor ei.
4În mâna Domnului este stăpânirea pământului și la vremea sa va ridica pe cel folositor la cârmuire.
5În mâna Domnului este izbânda omului și Domnul este Cel Care pune mărirea Sa pe fruntea stăpânitorului.
6Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele și nimic nu face cu patimă și cu nechibzuință.
7Urâtă este înaintea Domnului și înaintea oamenilor trufia, căci față de amândoi ea este păcatul nedreptății.
8Împărăția de la un neam trece la alt neam, pentru strâmbătăți și pentru semeții și pentru avuții.
9Pentru ce se trufește cel ce este pământ și cenușă, când în viață el le leapădă mereu dinăuntrul său? 10. Boala îndelungată o taie doctorul și împăratul astăzi este și mâine va muri.
10Boala îndelungată o taie doctorul și împăratul astăzi este și mîine va muri.
11Că murind, omul va moșteni șerpi și fiare și viermi.
12Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu și a-și întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut.
13Începutul păcatului este trufia, și cel care stăruiește în ea este ca și când i-ar ploua urâciune.
14Pentru aceea, minunate certări a adus Domnul și i-a surpat pe ei până în sfârșit.
15Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul și a pus pe cei blânzi în locul lor.
16Rădăcinile neamurilor le-a smuls Domnul și a răsădit pe cei smeriți în locul lor.
17țările neamurilor le-a surpat Domnul și le-a stricat până la temeliile pământului.
18A slăbit pe mulți dintre ei și i-a pierdut și a făcut să înceteze de pe pământ pomenirea lor.
19Nu s-a hărăzit oamenilor trufia, nici urgia mâniei celor care se nasc din femei.
20Care este neamul vrednic de cinste? Neamul omenesc.
21Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul.
22Care este neamul fără de cinste? Tot neamul omenesc.
23Care este neamul fără de cinste? Neamul care nu ține poruncile.
24Între frați, povățuitorul lor cinstit este, și cei ce se tem de Domnul sunt la fel înaintea ochilor Lui.
25Lauda celui bogat și a celui cinstit și a celui sărac este frica Domnului.
26Nu este drept a batjocori pe săracul cel înțelept și nu se cuvine a mări pe omul cel păcătos.
27Cel mare și judecătorul și cel puternic se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este mai mare decât cel care se teme de Domnul.
28Robului înțelept îi vor sluji cei slobozi și bărbatul înțelept nu va cârti când este dojenit.
29Nu te face înțelept când faci lucrul tău, nu te mări în vremea necazului tău.
30Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât cel care umblă sau se mărește și este lipsit de pâine.
31Fiule, întru smerenie mărește sufletul tău și îi dă lui cinste după vrednicia lui.
32Pe cel care păcătuiește asupra sufletului său, cine-l va îndrepta? Și cine va cinsti pe cel care își face de ocară viața sa?
33Săracul este cinstit pentru știința sa și cel bogat este cinstit pentru avuțiile sale.
34Iar cel care este de laudă întru sărăcie, cu cât mai mult ar fi de cinste dacă ar ajunge bogat? Și cel disprețuit întru avuție, în sărăcie cu cât mai mult va fi disprețuit?