1Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meșteșugită de făcătorul de miresme.
2În toată gura, ca mierea se va îndulci și ca muzica la ospățul vinului.
3Acesta a îndreptat și a întors poporul și a stricat urâciunile fărădelegii.
4A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege, a întărit dreapta credință.
5Afară de David și de Iezechia și de Iosia, toți au păcătuit.
6Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat, pentru că au dat puterea lor altora și mărirea lor neamului străin.
7Au ars cetatea cea aleasă a sfințirii și au pustiit căile ei, din pricina lui Ieremia,
8Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfințit prooroc, ca să dezrădăcineze și să necăjească și să piardă și asemenea să zidească și să sădească.
9Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul heruvimilor.
10Și mi-aduc aminte și de Iov, care a ținut bine toate căile dreptății.
11și oasele celor doisprezece prooroci să odrăslească din locul lor!
12Și a mângâiat pe Iacov și i-a mântuit pe ei cu credința nădejdii.
13Cum vom mări pe Zorobabel? Că și el este ca o pecete în mâna dreaptă.
14Tot așa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăși locașul Domnului și au înălțat templu sfințit Domnului, spre mărire veșnică.
15Și pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele căzute și a întărit porți și izvoare și a ridicat casele noastre.
16Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că și el a fost răpit de pe pământ.
17Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povățuitor fraților, întărire poporului, iar oasele lui s-au ascuns cu grijă.
18Set și Sem între oameni s-au mărit și mai mult decât toată suflarea întru zidirea lui Adam.