1Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om și jug greu peste fiii lui Adam.
2Din ziua ieșirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor.
3Gândurile lor, frica inimii, cugetarea așteptării, toate merg spre ziua morții!
4De la cel ce șade pe scaun cu mărire și până la cel smerit, în pulbere și cenușă,
5De la cel ce poartă iachint și cunună și până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă,
6Mânia, râvna și tulburarea, zbuciumul și frica morții, pizma și cearta nu cruță pe nimeni; și în vremea odihnei, întru așternut, somnul nopții gândul lui îl împovărează.
7Puțin ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbate ca în timpul străjuirii.
8Spăimântat de vedeniile inimii sale, și ca și cum ar fi scăpat de la fața războiului,
9În clipa când este să scape, se deșteaptă și se minunează nevăzând nici o primejdie.
10Așa este cu toată făptura de la om până la animal; iar cu păcătoșii de șapte ori mai mult.
11Adică: moartea și sângele, certurile și sabia, asupririle și foametea, zdrobirile și bătaia.
12Pentru cei fără de lege s-au zidit acestea toate; și pentru ei s-a făcut potopul.
13Toate câte sunt din pământ în pământ se întorc, și cele ce sunt din ape în mare se întorc.
14Tot darul și strâmbătatea se vor șterge; iar credința în veac va sta.
15Banii nedrepților ca râul vor seca și ca trăsnetul cel mare în ploaie vor răsuna.
16Cel care va deschide mâinile sale se va veseli, iar cei care calcă legea până în sfârșit vor pieri.
17Semințiile celor nelegiuiți nu vor înmulți ramurile; ci vor fi ca rădăcinile cele necurate pe piatră vârtoasă.
18Papura care crește lângă apă și lângă țărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se smulge.
19Harul este ca un rai plin de binecuvântări; și milostenia în veac rămâne.
20Viața celui cumpătat și a celui muncitor se va îndulci; și mai mult decât a lor, viața celui care află comoară.
21Fiii și zidirea cetății întăresc numele; iar mai mult decât amândouă acestea se socotește femeia fără de prihană.
22Vinul și muzica veselesc inima, și mai mult decât amândouă, iubirea înțelepciunii.
23Fluierul și harpa îndulcesc cântarea, și decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.
24Darul și frumusețea desfătează ochiul tău; iar mai mult decât amândouă mai plăcută este pajiștea verde.
25Prietenul și tovarășul la vreme se întâlnesc, și mai mult decât amândoi, femeia cu bărbatul;
26Frații și ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va izbăvi milostenia.
27Aurul și argintul întăresc piciorul; și mai mult decât amândouă, sfatul este plăcut.
28Banii și tăria înalță inima; și mai mult decât amândouă, frica de Dumnezeu.
29Temerii de Domnul nimic nu-i lipsește și cu ea nu mai trebuie alt ajutor.
30Frica de Dumnezeu este un rai binecuvântat, și mai mult decât toată mărirea, prețul ei.
31Fiule! Viață cerșetoare să nu trăiești; mai bine să mori decât să ceri.
32Omul care caută la masa străină, viața nu i se socotește viață.
33Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul știutor și învățat se va feri.
34În gura celui fără de rușine, dulce va fi cerșirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde.