1Înțelepciunea înalță capul celui smerit și-l face să șadă între cei mari.
2Să nu lauzi pe om pentru frumusețea lui și să nu te scârbești de om pentru chipul lui.
3Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceață.
4Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufești, că minunate sunt lucrurile Domnului și ascunse faptele Lui între oameni.
5Mulți tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat stema.
6Mulți puternici au fost necinstiți foarte și cei măreți au fost dați în mâinile altora.
7Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaște întâi și atunci dojenește.
8Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; și nu tăia nimănui șirul cuvintelor.
9Pentru lucrul care nu-ți este de folos, nu te certa și la judecata păcătoșilor să nu stai împreună cu ei.
10Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
11Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină.
12Și de vei alerga, nu vei prinde, și de vei fugi, nu vei scăpa.
13Este câte un om care se ostenește și muncește și se sârguiește și cu atât mai mult este sărac.
14Este câte un om slab și fără de ajutor, lipsit de putere și împovărat de sărăcie,
15Și ochii Domnului au căutat spre el cu bine și l-au ridicat din smerenia lui și au înălțat capul lui, și s-au mirat de el mulți.
16Cele bune și cele rele, viața și moartea, sărăcia și avuția de la Domnul sunt.
17Darul Domnului rămâne la cei binecredincioși și bunăvoința Lui în veac bine va spori.
18Este câte un om care se îmbogățește prin multă grijă și zgârcenie și aceasta este partea ostenelilor lui,
19Zicând: Am aflat odihnă și acum voi mânca din bunătățile mele,
20Și nu știe că vremea trece și va muri și le va lăsa altora.
21Stai în ce te-ai făgăduit tu și întru aceea îndeletnicește-te și petrece, și intru lucrul tău sporește.
22Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduiește în Domnul și rămâi întru osteneala ta.
23Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăți pe cel sărac degrabă și fără de veste.
24Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios și într-un ceas, degrabă, răsare binecuvântarea Lui.
25Să nu zici: De ce am nevoie? Și de acum, care va fi averea mea?
26Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum:
27În ziua bunătăților este uitarea răutăților și în ziua răutăților nu este pomenirea bunătăților.
28Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârșitului, să dea omului după căile lui.
29Vremea de restriște aduce uitarea desfătărilor și la sfârșitul omului se vor descoperi lucrurile lui.
30Mai înainte de sfârșit pe nimeni să nu-l socotești fericit, că în fiii săi se va cunoaște omul.
31Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meșteșugirile celui viclean.
32Potârniche închisă în coșniță, așa este inima trufașului, și ca iscoada privește căderea.
33Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele și pentru cele bune te va huli.
34Dintr-o scânteie de foc se înmulțește jarul, și omul păcătos pândește sângele.
35Păzește-te de cel răufăcător, că rele meșteșugește, ca nu cumva să te facă să fii pururea de batjocură.
36Dacă lași pe cel străin să locuiască la tine, el îți va face tulburări și te va înstrăina de la ale tale.