1Cinstește pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că și pe el l-a făcut Domnul.
2Că de la Cel Preaînalt este leacul și de la rege va lua dar.
3Știința doctorului va înălța capul lui și înaintea celor mari va fi minunat.
4Domnul a zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu se va scârbi de ele.
5Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?
6Și El a dat oamenilor știință, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
7Cu acestea tămăduiește și ridică durerea;
8Spițerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârșit lucrurilor Domnului și pace de la El este peste fața pământului.
9Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului și El te va tămădui.
10Depărtează păcatul și întinde mâinile spre faptele drepte și de tot păcatul curățește inima ta.
11Dă miros cu bună mireasmă și pomenire de făină de grâu și junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.
12Și doctorului dă-i loc că și pe el l-a făcut Domnul și să nu se depărteze de la tine, că și de el ai trebuință.
13Că este vreme când și în mâinile lui este miros de bună mireasmă.
14Că și el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă și sănătate spre viață.
15Cel care păcătuiește împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.
16Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi și, ca și cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.
17Și după cuviință tu acoperă trupul lui și nu trece cu vederea înmormântarea lui.
18Amară plângere fă și fierbinte tânguire.
19Și te jelește, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea și te mângâie de întristare.
20Că din întristare vine moarte, și întristarea inimii slăbește virtutea.
21Necazul statornic este mai rău decât moartea și o viață împovărată împinge inima la blestem.
22Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ți aminte de cele de pe urmă.
23Și nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat și acestuia nu vei folosi și ție însuți vei face rău.
24Adu-ți aminte de judecata lui, că așa va fi și a ta; mie ieri, și ție azi.
25Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui și te mângâie despre el pentru ieșirea duhului lui.
26Înțelepciunea cărturarului pe încet se câștigă și cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieții se va înțelepți.
27De ce înțelepciune se va umple cel care ține plugul și se fălește cu mânuirea boldului,
28Care mână boii și-și trece viața cu ei și vorba lui este numai despre vilei?
29Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda și privegherea lui va fi despre hrana boilor.
30La fel este cu orice dulgher și orice zidar, care noaptea și ziua le petrece muncind.
31La fel, cel care sapă săpături de peceți; gândul lui este cum să schimbe chipurile.
32Inima sa o va sili, ca să asemene desenul și privegherea lui, ca să săvârșească lucrul.
33Așa meșterul de fier, șezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului.
34Aburul focului va învârtoșa carnea lui și cu înfierbântarea cuptorului se va lupta.
35Sunetul ciocanului umple urechea lui și ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit.
36Inima sa o va pune spre săvârșirea lucrurilor și privegherea lui este ca să le împodobească după ce le săvârșește.
37Tot așa olarul, șezând la lucrul său și învârtind cu picioarele sale roata,
38Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
39Cu mâinile sale va închipui lutul și sub picioarele sale va îndupleca vârtoșia lutului.
40Inima sa o va da ca să săvârșească netezirea și privegherea lui ca să curele cuptorul.
41Toți aceștia întru mâinile lor nădăjduiesc și fiecare în meșteșugul său este înțelegător.
42Fără de aceștia nu se zidește cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
43Dar la adunare nu vor trece mai sus; și așezământul judecății nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea și judecata.
44Și în pilde nu se vor pricepe.
45Ci ei întăresc zidirile veacului și pofta lor este lucrarea meșteșugului.
46Altfel este cel care își închină sufletul său și cugetă în legea Celui Preaînalt.