1Doamne, auzi rugăciunea mea, și strigarea mea la Tine să ajungă!
2Să nu întorci fața Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4Că s-au stins ca fumul zilele mele și oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
5Rănită este inima mea și s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnița din dărâmături.
8Privegheat-am și am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
9Toată ziua m-au ocărât vrăjmașii mei și cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10Că cenușă am mâncat, în loc de pâine, și băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11Din pricina urgiei Tale și a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12Zilele mele ca umbra s-au plecat și eu ca iarba m-am uscat.
13Iar Tu, Doamne, în veac rămâi și pomenirea Ta din neam în neam.
14Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea.
15Că au iubit robii Tăi pietrele lui și de țărâna lui le va fi milă.
16și se vor teme neamurile de numele Domnului și toți împărații pământului de slava Ta.
17Că va zidi Domnul Sionul și se va arăta întru slava Sa.
18Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți și n-a disprețuit cererea lor.
19Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină și poporul ce se zidește va lăuda pe Domnul;
20Că a privit din înălțimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit,
21Ca să audă suspinul celor ferecați, să dezlege pe fiii celor omorâți,
22Să vestească în Sion numele Domnului și lauda Lui în Ierusalim,
23Când se vor aduna popoarele împreună și împărățiile ca să slujească Domnului.
24Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vestește-mi puținătatea zilelor mele.
25Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
26Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne și toți ca o haină se vor învechi și ca un veșmânt îi vei schimba și se vor schimba.
28Dar Tu același ești și anii Tăi nu se vor împuțina.
29Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor și seminția lor în veac va propăși.