1Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
3Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește.
4Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea.
5Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
6Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
7Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le.
11Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
12Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește.
14Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
15Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
17Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
20Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.