1Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit.
2Înalță-Te Cel ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri.
3Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli?
4Până când vor spune și vor grăi nedreptate; grăi-vor toți cei ce lucrează fărădelegea?
5Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit și moștenirea Ta au apăsat-o.
6Pe văduvă și pe sărac au ucis și pe orfani i-au omorât.
7Și au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".
8Înțelegeți, dar, cei neînțelepți din popor, și cei nebuni, înțelepțiți-vă odată!
9Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu privește?
10Cel ce pedepsește neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învață pe om cunoștința,
11Domnul, cunoaște gândurile oamenilor, că sunt deșarte.
12Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, și din legea Ta îl vei învăța pe el,
13Ca să-l liniștești pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului.
14Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său și moștenirea Sa nu o va părăsi,
15Până ce dreptatea se va întoarce la judecată și toți cei cu inima curată, care se țin de dânsa.
16Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc și cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea?
17Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puțin de nu s-ar fi sălășluit în iad sufletul meu.
18Când am zis: "S-a clătinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
19Doamne, când s-au înmulțit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.
20Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii.
21Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului și sânge nevinovat vor osândi.
22Dar Domnul mi-a fost mie scăpare și Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele;
23Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor și după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.