1Mântuiește-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.
2Călcatu-m-au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.
3Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
4În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
5Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
6Locui-vor lângă mine și se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca și cum ar căuta sufletul meu.
7Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
8Viața mea am spus-o ție; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduința Ta.
9Întoarce-se-vor vrăjmașii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu ești Tu.
10În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
11În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
12În mine sunt, Dumnezeule, făgăduințele pe care le voi aduce laudei Tale,
13Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.