1Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2Veseli-mă-voi și mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
3Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slăbi-vor și vor pieri de la fața Ta!
4Că ai făcut judecata mea și dreptatea mea; șezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
5Certat-ai neamurile și au pierit nelegiuiții; stins-ai numele lor în veac și în veacul veacului.
6Vrăjmașului i-au lipsit de tot săbiile și cetățile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
8Și El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
9Și a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
10Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
11Cântați Domnului, Celui ce locuiește în Sion, vestiți între neamuri faptele Lui.
12Că Cel ce răzbună sângele lor și-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
13Miluiește-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmașii mei, Cel ce mă înalți din porțile morții,
14Ca să vestesc toate laudele Tale, în porțile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16Se cunoaște Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
17Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
19Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
21Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
22Când se mândrește necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
23Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
24Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulțimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
25Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecățile Tale de la fața lui, peste toți vrăjmașii lui va stăpâni.
26Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
27Gura lui e plină de blestem, de amărăciune și de vicleșug; sub limba lui osteneală și durere.
28Stă la pândă în ascuns cu cei bogați ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
29Pândește din ascunziș, ca leul din culcușul său; pândește ca să apuce pe sărac, pândește pe sărac ca să-l tragă la el.
30În lanțul lui îl va smeri; se va pleca și va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
31Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a fața Lui, ca să nu vadă până în sfârșit!"
32Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit!
33Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
34Vezi, pentru că Tu privești la necazuri și la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
35Zdrobește brațul celui păcătos și rău, păcatul lui va fi căutat și nu se va afla.
36Împărăți-va Domnul în veac și în veacul veacului! Pieriți neamuri din pământul Lui.
37Dorința săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
38Judecă pe sărac și pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.