1Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu,
2Dumnezeul meu, ajutorul meu și voi nădăjdui spre Dânsul,
3Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu.
4Lăudând voi chema pe Domnul și de vrăjmașii mei mă voi izbăvi.
5Cuprinsu-m-au durerile morții și râurile fărădelegii m-au tulburat.
6Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au lațurile morții.
7Și când mă necăjeau am chemat pe Domnul și către Dumnezeul meu am strigat.
8Auzit-a din locașul Lui cel sfânt glasul meu și strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
9și s-a clătinat și s-a cutremurat pământul și temeliile munților s-au tulburat și s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
10Întru mânia Lui fum s-a ridicat și pară de foc de la fața Lui, cărbuni aprinși de la El.
11Și a plecat cerurile și S-a coborât și negură era sub picioarele Lui.
12Și S-a suit pe heruvimi și a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
13Și și-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
14De strălucirea feței Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină și cărbuni de foc.
15Și a tunat din cer Domnul și Cel Preaînalt a dat glasul Său.
16Trimis-a săgeți și i-a risipit pe ei, și fulgere a înmulțit și i-a tulburat pe ei.
17Și s-au arătat izvoarele apelor și s-au descoperit temeliile lumii,
18De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
19Trimis-a din înălțime și m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
20Izbăvește-mă de vrăjmașii mei cei tari și de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
21Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
22Și m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
23Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curăția mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
24Că am păzit căile Domnului și n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
25Că toate judecățile Lui sunt înaintea mea, și îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
26Și voi fi fără prihană cu Dânsul, și mă voi păzi de fărădelegea mea.
27Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
28Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
29Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
30Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, și ochii mândrilor îi vei smeri.
31Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
32Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, și cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
33Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
34Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
35Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, și a pus fără prihană calea mea.
36Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului și peste cele înalte mă pune.
37Cel ce întărești mâinile mele în vreme de război, și ai pus arc de aramă în brațele mele.
38Și mi-ai dat mie scutul mântuirii mele și dreapta Ta m-a sprijinit.
39Și certarea Ta m-a îndreptat până în sfârșit, și certarea Ta însăși mă va învăța.
40Lărgit-ai pașii mei sub mine, și n-au slăbit picioarele mele.
41Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde pe dânșii și nu mă voi întoarce până ce se vor sfârși.
42Îi voi zdrobi pe ei și nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
43Și m-ai încins cu putere spre război și ai împiedicat pe toți cei ce se sculau împotriva mea.
44Și pe vrăjmașii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
45Strigat-au către Domnul, și nu era cel ce mântuiește; și nu i-a auzit pe ei.
46Și-i voi sfărâma pe ei ca praful în fața vântului, ca tina ulițelor îi voi zdrobi pe ei.
47Izbăvește-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
48Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
49Fiii străini m-au mințit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit și au șchiopătat din cărările lor.
50Viu este Domnul și binecuvântat este Dumnezeul meu, și să se înalțe Dumnezeul mântuirii mele.
51Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda și mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmașii ceâ furioși,
52De la cei ce se ridică împotriva mea, înalță-mă, de omul nedrept izbăvește-mă.
53Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, și numele Tău îl voi cânta.
54Cel ce mărești mântuirea împăratului Tău și faci milă unsului Tău, lui David și seminției lui până în veac.