1Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor,
3Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6Atunci nu mă voi rușina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăț judecățile dreptății Tale.
8Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârșit.
9Prin ce își va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc ție.
12Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
13Cu buzele am rostit toate judecățile gurii Tale.
14În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăția.
15La poruncile Tale voi cugeta și voi cunoaște căile Tale.
16La îndreptările Tale voi cugeta și nu voi uita cuvintele Tale.
17Răsplătește robului Tău! Voi trăi și voi păzi poruncile Tale.
18Deschide ochii mei și voi cunoaște minunile din legea Ta.
19Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20Aprins e sufletul meu de dorirea judecăților Tale, în toată vremea.
21Certat-ai pe cai mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22Ia de la mine ocara și defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23Pentru că au șezut căpeteniile și pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26Vestit-am căile mele și m-ai auzit; învață-mă îndreptările Tale.
27Fă să înțeleg calea îndreptărilor Tale și voi cugeta la minunile Tale.
28Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întărește-mă întru cuvintele Tale.
29Depărtează de la mine calea nedreptății și cu legea Ta mă miluiește.
30Calea adevărului am ales și judecățile Tale nu le-am uitat.
31Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă rușinezi.
32Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale și o voi păzi pururea.
34Înțelepțește-mă și voi căuta legea Ta și o voi păzi cu toată inima mea.
35Povățuiește-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36Pleacă inima mea la mărturiile Tale și nu la lăcomie.
37Întoarce ochii mei ca să nu vadă deșertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38Împlinește robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecățile Tale sunt bune.
40Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42Și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârșit, că întru judecățile Tale am nădăjduit,
44Și voi păzi legea Ta pururea, în veac și în veacul veacului.
45Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraților, și nu m-am rușinat.
47Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit și am cugetat la îndreptările Tale.
49Adu-Ți aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale cele din veac, Doamne, și m-am mângâiat.
53Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta.
54Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta.
56Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57Partea mea ești, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58Rugatu-m-am feței Tale, din toată inima mea, miluiește-mă după cuvântul Tău.
59Cugetat-am la căile Tale și am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61Funiile păcătoșilor s-au înfășurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale.
63Părtaș sunt cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc poruncile Tale.
64De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învață.
65Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66Învață-mă bunătatea, învățătura și cunoștința, că în poruncile Tale am crezut.
67Mai înainte de a fi umilit, am greșit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68Bun ești Tu, Doamne, și întru bunătatea Ta, învață-mă îndreptările Tale.
69Înmulțitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăț îndreptările Tale.
72Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur și argint.
73Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit, înțelepțește-mă și voi învăța poruncile Tale.
74Cei ce se tem de Tine mă vor vedea și se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale și întru adevăr m-ai smerit.
76Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77Să vină peste mine îndurările Tale și voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78Să se rușineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptățit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale.
80Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă rușinez.
81Se topește sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82Sfârșitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?"
83Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85Spusu-mi-au călcătorii de lege deșertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87Puțin a fost de nu m-am sfârșit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88După mila Ta viază-mă și voi păzi mărturiile gurii mele.
89În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90În neam și în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul și rămâne.
91După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ție.
92De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aș fi pierit intru necazul meu.
93În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94Al Tău sunt eu, mântuiește-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95Pe mine m-au așteptat păcătoșii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96La tot lucrul desăvârșit am văzut sfârșit, dar porunca Ta este fără de sfârșit.
97Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98Mai mult decât pe vrăjmașii mei mai înțelepțit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99Mai mult decât învățătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100Mai mult decât bătrânii am înțeles, că poruncile Tale am căutat.
101De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102De la judecățile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptății.
105Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.
106Juratu-m-am și m-am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale.
107Umilit am fost până în sfârșit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoiește-le Doamne, și judecățile Tale mă învață.
109Sufletul meu în mâinile Tale este pururea și legea Ta n-am uitat.
110Pusu-mi-au păcătoșii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111Moștenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113Pe călcătorii de lege am urât și legea Ta am iubit.
114Ajutorul meu și sprijinitorul meu ești Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115Depărtați-vă de la mine cei ce vicleniți și voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116Apără-mă, după cuvântul Tău, și mă viază și să nu-mi dai de rușine așteptarea mea.
117Ajută-mă și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118Defăimat-ai pe toți cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119Socotit-am călcători de lege pe toți păcătoșii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecățile Tale m-am temut.
121Făcut-am judecată și dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122Primește pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123Sfârșitu-sau ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale.
124Fă cu robul Tău, după mila Ta, și îndreptările Tale mă învață.
125Robul Tău sunt eu; înțelepțește-mă și voi cunoaște mărturiile Tale.
126Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul și topazul.
128Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130Arătarea cuvintelor Tale luminează și înțelepțește pe prunci.
131Gura mea am deschis și am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132Caută spre mine și mă miluiește, după judecata Ta, față de cei ce iubesc numele Tău.
133Pașii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, și să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134Izbăvește-mă de clevetirea oamenilor și voi păzi poruncile Tale.
135Fața Ta arat-o robului Tău și mă învață poruncile Tale.
136Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137Drept ești, Doamne, și drepte sunt judecățile Tale.
138Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale și cu tot adevărul.
139Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmașii mei.
140Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el.
141Tânăr sunt eu și defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142Dreptatea Ta este dreptate în veac și legea Ta adevărul.
143Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu.
145Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146Strigat-am către Tine, mântuiește-mă, și voi păzi mărturiile Tale.
147Din zori m-am sculat și am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
148Deschis-am ochii mei dis-de-dimineață, ca să cuget la cuvintele Tale.
149Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151Aproape ești Tu, Doamne, și toate poruncile Tale sunt adevărul.
152Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153Vezi smerenia mea și mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154Judecă pricina mea și mă izbăvește; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155Departe de păcătoși este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157Mulți sunt cei ce mă prigonesc și mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158Văzut-am pe cei nepricepuți și mă sfârșeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160Începutul cuvintelor Tale este adevărul și veșnice toate judecățile dreptății Tale.
161Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoșat inima mea.
162Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163Nedreptatea am urât și am disprețuit, iar legea Ta am iubit.
164De șapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale.
165Pace multă au cei ce iubesc legea Ta și nu se smintesc.
166Așteptat-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit.
167Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte.
168Păzit-am poruncile Tale și mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înțelepțește.
170Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăvește.
171Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învățat îndreptările Tale.
172Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, și legea Ta cugetarea mea este.
175Viu va fi sufletul meu și Te va lăuda și judecățile Tale îmi vor ajuta mie.
176Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.