1Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.
2Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuțimea mâniei Tale.
4Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre și-ți întoarce mânia Ta de la noi.
5Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
6Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viață și poporul Tău se va veseli de Tine.
7Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta și mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
8Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său
9Și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul.
10Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.
11Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.
12Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din cer a privit.
13Că Domnul va da bunătate și pământul nostru își va da rodul său;
14Dreptatea înaintea Lui va merge și va pune pe cale pașii Săi.