1Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
2Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,
3În pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta.
4Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda.
5Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele.
6Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
7De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu
8Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
9Iar ei în deșert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.
10Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.