1Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.
2Mila mea și Scăparea mea, Sprijinitorul meu și Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
3Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socotești pe el?
4Omul cu deșertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
5Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară, atinge-Te de munți și fă-i să fumege.
6Cu fulger fulgeră-i și-i risipește! Trimite săgețile Tale și tulbură-i!
7Trimite mâna Ta dintru înălțime; scoate-mă și mă izbăvește de ape multe, din mâna străinilor,
8A căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății.
9Dumnezeule, cântare nouă Îți voi cânta ție; în psaltire cu zece strune Îți voi cânta ție,
10Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
11Izbăvește-mă și mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deșertăciune și dreapta lor e dreapta nedreptății,
12Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere, crescute în tinerețile lor; fiicele lor înfrumusețate și împodobite ca chipurile templului.
13Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulți miei, umplând drumurile când ies;
14Boii lor sunt grași. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în ulițele lor.
15Au fericit pe poporul care are aceste bunătăți. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.