1Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepți la inimă.
2Iar mie, puțin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin a fost de nu s-au poticnit pașii mei.
3Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoșilor.
4Că n-au necazuri până la moartea lor și tari sunt când lovesc ei.
5De osteneli omenești n-au parte și cu oamenii nu sunt biciuiți.
6Pentru aceea îi stăpânește pe ei mândria și se îmbracă cu nedreptatea și silnicia.
7Din răutatea lor iese nedreptatea și cugetele inimii lor ies la iveală.
8Gândesc și vorbesc cu vicleșug, nedreptate grăiesc de sus.
9Până la cer ridică gura lor și cu limba lor străbat pământul.
10Pentru aceasta poporul meu se ia după ei și găsește că ei sunt plini de zile bune
11Și zice: "Cum? știe aceasta Dumnezeu? Are cunoștință Cel Preaînalt?
12Iată, aceștia sunt păcătoși și sunt îndestulați. Veșnic sunt bogați".
13Iar eu am zis: "Deci, în deșert am fost drept la inimă și mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14Că am fost lovit toată ziua și mustrat în fiecare dimineață".
15Dacă aș fi grăit așa, iată aș fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16Și mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17Până ce am intrat în locașul cel sfânt al lui Dumnezeu și am înțeles sfârșitul celor răi:
18Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei și i-ai doborât când se înălțau.
19Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20Ca visul celui ce se deșteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21De aceea s-a bucurat inima mea și rărunchii mei s-au potolit.
22Că eram fără de minte și nu știam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povățuit și cu slavă m-ai primit.
24Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Și afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25Stinsu-s-a inima mea și trupul meu, Dumnezeul inimii mele și partea mea, Dumnezeule, în veac.
26Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.