1Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
2Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
3Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
4Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
5Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
6Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
7Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare,
8Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
9Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
10Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
11Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor.
12Și omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.
13Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei.
15Și-i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
16Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
17Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
18Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
19Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
20Totuși intra-va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
21Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.