1Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.
2Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.
3Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
4Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
5Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele.
6Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu.
8Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
9Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei și aceasta nu este cu mine.
11Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.
12Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.
13Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.
14Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.
15Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmașii mei; și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semețit.
17Că eu spre bătăi gata sunt și durerea mea înaintea mea este pururea.
18Că fărădelegea mea eu o voi vesti și mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
21Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.