1Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat deșertăciuni?
2S-au ridicat împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a unsului Său, zicând:
3« Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor ».
4Cel ce locuiește în ceruri va râde de dânșii și Domnul îi va batjocori pe ei!
5Atunci va grăi către ei întru urgia Lui și întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
6Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.
7Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut!
8Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta și stăpânirea Ta marginile pământului.
9Le vei paște pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"
10Și acum împărați înțelegeți! Învățați-vă toți, care judecați pământul!
11Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur.
12Luați învățătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiți toți cei ce nădăjduiesc în El.