1Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
2Apucă arma și pavăza și scoală-Te întru ajutorul meu;
3Scoate sabia și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!"
4Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce gândesc rău de mine.
5Să fie ca praful în fața vântului și îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric și alunecare și îngerul Domnului să-i prigonească.
6Că în zadar au ascuns de mine groapa lațului lor, în deșert au ocărât sufletul meu.
7Să vină asupra lor lațul pe care nu-l cunosc și cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; și chiar în lațul lor să cadă.
8Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
9Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ție? Cel ce izbăvește pe sărac din mâna celor mai tari decât el și pe sărac și pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
10S-au sculat martori nedrepți și de cele ce nu știam m-au întrebat.
11Răsplătit-au mie rele pentru bune și au vlăguit sufletul meu.
12Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce.
13Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa de bine m-am purtat; ca și cum aș fi jelit și m-aș fi întristat, așa m-am smerit.
14Dar împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi și n-am știut; risipiți au fost și nu s-au căit.
15M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâșnit împotriva mea cu dinții lor.
16Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viața mea.
17Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda.
18Să nu se bucure de. mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar și fac semn cu ochii.
19Că mie de pace îmi grăiau și asupra mea vicleșuguri gândeau.
20Lărgitu-și-au împotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, văzut-au ochii noștri".
21Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.
22Scoală-Te, Doamne și ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricina mea.
23Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu și să nu se bucure de mine.
24Să nu zică întru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici să zică: "L-am înghițit pe el".
25Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se laudă împotriva mea.
26Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea și să spună pururea: "Slăvit să fie Domnul, Cel ce voiește pacea robului Său!"
27Și limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.